Există societate civilă în Transnistria?

Ziarul "Ziua" (România) publică astăzi un material în care îi ia la mărunţit pe ministrul de Externe de la Bucureşti, Adrian Cioroianu şi pe reprezentantul special al UE pentru R. Moldova, Kalman Mizsei, care au pledat pentru susţinerea societăţii civile din regiunea transnistreană. Materialul, semnat de către George Damian, îl puteţi citi aici.
Nu pot să le dau dreptate nici lui Mizsei, care vorbeşte despre o "societate democratică" în Transnistria, dar nici autorului articolului care afirmă că în regiunea de est a R. Moldova lipseşte cu desăvârşire societatea civilă. Damian face trimitere la un raport al IPP de la Chişinău, care are o vechime de câţiva ani. În ultimii ani situaţia în regiune se schimbă, deşi lent. Apar anumite ONG-uri care, pe lângă faptul că susţin reîntregirea R. Moldova şi calea europeană a statului integru, au şi o activitate vaforabilă democratizării regiunii. Trebuie să recunosc că astfel de ONG-uri sunt puţine la număr, la fel cum sunt puţine la număr şi formaţiunile politice de opoziţie, care promovează ideea restabilirii integrităţii statului R. Moldova (Partidul Comunist din Transnistria şi Partidul Socialiştilor din Transnistria).
Societatea civilă din regiunea de est a Moldovei, care doreşte o schimbare democratică în regiune, se confruntă cu multe probleme. Drept exemple pot servi agresările unor lideri de ONG, care nu susţin politica smirnovistă (incindierea apartamentelor, turnarea acidului sulfuric pe sub uşă în apartament, atacul cu ouă şi vopsea, mesaje licenţioase scrise pe pereţii caselor şi ameninţările la telefon). Cel mai recent, în primăvara curentă, organizaţia "Fereastra spre Lume" de la Tiraspol, care a deschis un centru de informare europeană în stânga Nistrului, a fost blocată de către "bravii" reprezentanţi ai "societăţii civile" gestionate de către Soin.

Mai mulţi analişti apreciază dezvoltarea aşa-numitei societăţi civile transnistrene în 4 etape.

La prima etapă, perioada începutului anilor 90 ai secolului trecut, s-au creat aşa-numitele mişcări de apărare a Transnistriei. Plus sindicatele rămase din perioada sovietică, structuri controlate de către securitatea rusă ori transnistreană. Uniunile pe criteriu "etnic" de asemenea au apărut în acea perioadă.

A doua etapă, sfârşitul anilor 90, au apărut mai multe organizaţii create şi gestionate de MGB, pentru a face "fon democratic", dar şi pentru a promova anumite idei. Acest proces a continuat cu o amplificare la începutul anilor 2000. Mişcarea "Prorâv" (gestionată din umbră de ofiţerul MGB Dmitrii Soin) este un exemplu de acest fel. Au mai apărut şi mai multe ONG-uri care sunt apolitice integral, aşa cum sunt cele pentru apărarea drepturilor femeilor sau copiilor dintr-o localitate anume, protejarea drepturilor câinilor vagabonzi etc. Însă, în cazul în care activitatea acestora avea tangenţe cu malul drept al Nistrului, neapărat ele urmau să primească "autorizare" din partea MGB-ului. Această perioadă este caracterizată şi de apariţia primelor protopartide, majoritatea dintre care erau create pentru a susţine regimul lui Smirnov, dar şi pentru a mima democraţia. De asemenea, exista filiale ale partidelor din Rusia ori din R. Moldova.

În ultimii ani s-a înregistrat un fenomen interesant, crearea partidelor politice. În ultimii doi-trei ani în Transnistria a fost un adevărat "boom" al partidelor, majoritatea dintre care sunt creaturi artificiale ale administraţiei lui Smirnov sau ministerului lui Antiufeev. Însă au mai apărut şi partide care reprezinte interesele anumitor clanuri financiaro-mafioate (Partidul Renaşterea, reprezintă interesele grupării "Sheriff"). Tot în ultimii ani au apărut unele ONG-uri care colaborează strâns cu colegii lor din dreapta Nistrului, organizând proiecte comune. Aceste ONG-uri nu se supun administraţiei tiraspolene, deşi au probleme suficiente cu regimul smirnovist. Probabil banii "pompaţi" generos de Occident în acestea sunt o bună recompensă pentru "viaţa vitregă" avută în stânga Nistrului.

Prin urmare, nu poate fi exclusă nici lipsa integrală a societăţii civilă în regiunea transnsitreană şi nici susţinerea anumitor elemente din ceea ce este numită "societate civilă transnistreană". Cu o condiţie importantă: să fie selectate ONG-urile ori alte elemente ale societăţii civile pentru finanţare, astfel ca banii să nu fie aruncaţi în vânt.