Referendum de modificare a Constituţiei sau acţiune eficientă de PR?

Apropierea alegerilor, în orice stat pluralist, provoacă activizarea formaţiunilor politice. Acestea lansează diferite proiecte, pornesc acţiuni, fac declaraţii, iau atitudine, organizează conferinţe de presă etc. Scopul major urmărit de către partide este creşterea popularităţii pentru a obţine un loc (de fapt, mai multe fotolii) sub acoperişul Parlamentului.
Zilele acestea o formaţiune recent creată în baza transfugilor din mai multe partide, a lansat iniţiativa organizării unui referendum naţional pentru modificarea Constituţiei, inclusiv pentru a restabili alegerea directă a preşedintelui ţării. Curios lucru că un proiect de lege în acest sens a fost propus, în toamna trecută, de către deputaţii Partidului Democrat, formaţiune de unde a migrat liderul recent constituitului partid. Însă noua forţă politică nu se opreşte doar cu scrierea proiectului de lege, ci va lansa o campanie de colectare a semnăturilor necesare pentru organizarea referendumului – cel puţin 200 de mii de iscălituri. Ce va da această acţiune şi de ce se mai insistă asupra subiectului în cauză?
Răspuns la această întrebare a dat, marţi, o altă forţă politică de opoziţie, apărută mai puţin de un an în urmă. Liderii acesteia au calificat iniţiativa privind modificarea Constituţiei drept „o acţiune populistă”, fără şanse de reuşită, motivînd că nu este real să modifici Legea Supremă pînă la viitoarele alegeri parlamentare, preconizate pentru primăvara anului 2009. Dacă e să ţinem cont de procedura de modificare a Constituţiei şi cea de organizare a referendumului naţional, atunci trebuie să le dăm dreptate celor care privesc sceptic la această iniţiativă, cel puţin pînă după viitoarele alegeri legislative. Colectarea a peste 200 de mii de semnături va dura luni întregi. După aceasta, urmează să treacă procedura verificare şi acceptare din partea Comisiei Electorale Centrale a iniţiativei de organizare a referendumului. Orice modificare a Constituţiei prevede solicitarea avizului Curţii Constituţionale cu cel puţin jumătate de an înainte de operarea modificării. Sumînd timpul, primim o cifră ce depăşeşte un an şi ceva. Atunci, rămînem la concluzia ce vorbeşte despre populismul acţiunii? De fapt, este o iniţiativă populistă, care poate fi transformată într-o acţiune reuşită de PR. O să explic de ce.
Mai întîi de toate despre speculaţiile ce ţin de democraţia şi eficienţa formelor de guvernămînt. Ştiinţa politică evidenţiază două forme de guvernămînt: monarhia şi republica. Monarhia la rîndul ei este de cîteva feluri: constituţională, absolută, teocratică. Republica poate fi prezindenţială, semiprezidenţială, semiparlamentară şi parlamentară. Atît monarhiile constituţionale, cît şi republicile, indiferent de forma lor, pot fi democratice şi la fel de eficiente. Nu există un model al democraţiei supreme ori al eficienţei absolute.
În Uniunea Europeană aproximativ jumătate din statele-membre sînt republici parlamentare. Este adevărat că în unele dintre aceste ţări, deşi parlamentare, preşedintele este ales prin sufragiu direct (Finlanda, Polonia, Slovacia, Bulgaria). Însă există un şir de state europene, cu democraţii avansate, în care şeful statului este ales de către parlament. Nu poţi acuza Germania, Italia, Cehia, Grecia, Ungaria, Letonia sau Andora, în care preşedintele este ales de către Parlament, de faptul că ele sînt mai puţin democratice ori că ceva este putred în statele respective. Şi preşedintele confederaţiei Elveţiene este ales indirect. În Statele Unite există un sistem electoral deosebit, unic în felul său, care presupune alegerea preşedintelui de către un Colegiu Electoral şi nu direct de către cetăţeni.
Cîţiva ani în urmă şi în România au pornit discuţii despre necesitatea modificării Constituţiei, pentru ca şeful statului să fie ales de către Parlament. La un moment, grupurile parlamentare ale PSD şi PNL din România au început să lucreze la scrierea proiectului de lege privind modificare Legii Supreme. În vara anului trecut, premierul român Călin Popescu Tăriceanu afirma că e nevoie ca România să fie republică parlamentară „pentru a limita acumularea puterii în mîinile unui grup restrîns de persoane sau chiar ale unui singur om”. Şi Uniunea Democrată a Maghiarilor din România susţinea „tranşant” necesitatea alegerii şefului statului de către Parlament.
Alegerea preşedintelui ţării de către Parlament nu este mai puţin reprezentativă decît în cazul votării acestuia într-un scrutin direct, deoarece şeful statului este ales de către reprezentanţii poporului (deputaţi), care au ajuns în Legislativ în urma unui scrutin universal. Problema deja constă în modul în care se exercită funcţia de preşedinte şi nu în forma de alegere a acestuia.
Scriam că iniţierea referendumului în cauză poate fi transformată într-o acţiune eficientă de PR pentru creşterea popularităţii partidului. Potrivit Barometrului de Opinie Publică din noiembrie 2006, 78% din populaţia ţării ar fi dorit ca şeful statului să fie ales direct. Una din regulile marketingului politic (ca şi cel comercial) îndeamnă să oferi electoratului (consumatorului) ceea ce el doreşte (oferta să fie conform cererii). Iar lansarea ideilor care au priză la cetăţeni, dar nu sînt reale de îndeplinit se numeşte populism. În plus, colectarea semnăturilor de la peste 200 de mii de persoane este o modalitate bună de a aduce la cunoştinţa cetăţenilor despre existenţa unui partid, care "se gîndeşte la doleanţele poporului". Dar şi ocazie de a ieşi mai des în faţa presei, pentru a anunţa despre "zecile de mii de semnături strînse şi susţinerea masivă din partea populaţiei". Din acest punct de vedere, ideea a fost bine gândită!
Vom reveni la subiect.

Expuneţi-vă părerea despre acest material la secţiunea "comentarii"!