Un bădăran care se crede politician sau fanteziile unui paraşutist neîmplinit

Un politician care atacă frontal şi desconsideră jurnaliştii, este un politician prost. Astăzi, Sergiu Mocanu, un lider „spiritual” al unei mişcări social-politice deocamdată inexistente, plimbat prin cîteva partide naţionale, apoi angajat temporar sfetnic la preşedintele comunist (traseist politic cu o coloană vertebrală ca la acrobaţii de la circ sau gimnastele chineze), s-a comportat ca un adevărat bădăran la o conferinţă de presă. Motivat probabil de frustrările sau neîmplinirile proprii, el s-a năpustit asupra mea, aruncînd pe gură nişte cuvinte ce pot fi înscrise în cele mai degradante forme de exprimare. Toate întrebările mele, care vădit l-au deranjat (este dureros adevărul, dle aviator amator?), au rămas fără răspuns, de parcă nici nu le auzea (ce legătură este între politică şi politeţe?).
Acest s. m., s-a arătat foarte deranjat că într-un recent număr al „MS”, intitulat „Bratvaua „patriotică” Formaţiuni politice sau grupări criminale” (îl puteţi citi aici), au fost pomeniţi nişte membri ai mişcării pe care acesta se chinuie s-o înjghebe, inclusiv preşedintele acesteia, care au fost judecaţi ori au dosare penale (la conferinţa de presă au participat trei protagonişti, în centru fiind, NU preşedintele mişcării în proces de apariţie, ci marele guru al latinităţii din spaţiul pruto-nistrean s.m.). Liderul „spiritual” nu a negat informaţia, deşi ne-a ameninţat că „vom discuta în judecată”.
La conferinţa de presă, fostul consilier prezidenţial a acuzat că foştii lui colegi de la Preşedinţie „dau indicaţii telefonice ilegale”. Rugat cu insistenţă de jurnalişti să dea nume de persoane şi ce fel de „indicaţii ilegale” aceştia au dat, s.m. a refuzat să răspundă „din lipsă de timp” (conferinţa a durat circa jumătate de oră, deşi sala de conferinţe se închiriază pentru cel puţin o oră). Totuşi, el a pomenit numele lui consilierului Mark Tkaciuk, pe care l-a acuzat că „dă indicaţii abuzive”, fără să pomenească vreun caz în acest sens. Nu a vrut să răspundă nici la întrebarea de ce, cunoscînd aceste „fapte ilegale” cînd lucra la Preşedinţie, a tăcut. De ce aţi tăcut atunci? De ce nu vreţi să spuneţi acum? Ce mai ascundeţi de ochii poporului pe care spuneţi că vreţi să-l apăraţi? Aveţi cumva aripi de Înger, dle s.m.?

Expuneţi-vă părerea despre acest material la secţiunea "comentarii"!