Marian LUPU, Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, lideri ai fracţiunilor parlamentare şi deputaţi neafiliaţi au avut o întrevedere comună cu Kalman MIZSEI, Reprezentant Special al UE în ţara noastră.
Interlocutorii au discutat starea actuală şi perspectivele procesului de reglementare a conflictului transnistrean.
Oficialul Uniunii Europene a expus poziţia Uniunii Europene referitor la procesul de reglementare a conflictului transnistrean. Kalman MIZSEI a reconfirmat susţinerea Uniunii Europene privind identificarea unei soluţii a conflictului transnistrean în baza principiilor suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova şi în cadru legal internaţional. Diplomatul UE a apreciat că o soluţie viabilă a diferendului trebuie să se bazeze pe normele dreptului internaţional şi pe valorile europene fundamentale.
Reprezentantul Special al UE a accentuat importanţa unui consens politic naţional privind mecanismele şi principiile de reglementare a problemei transnistrene. În context, ambasadorul european a reiterat importanţa reluării procesului de negocieri în cadrul formatului extins de negocieri 5 plus 2.
Potrivit diplomatului UE, demilitarizarea regiunii de est a Republicii Moldova reprezintă condiţie esenţială în identificarea unei soluţii viabile şi durabile a problemei de pe Nistru. În acest sens, sursa citată a subliniat necesitatea respectării de către Federaţia Rusă a angajamentelor internaţionale asumate la Summit-ul OSCE de la Istanbul. Totodată, oficialul a mai subliniat drept importantă transformarea actualului format de menţinere a păcii din regiune în misiune internaţională de observatori civili.
De asemenea, a fost accentuată importanţa consolidării măsurilor de încredere dintre cele două maluri ale Nistrului şi menţinerea unui dialog permanent între cetăţenii din partea dreaptă şi partea stângă a Nistrului.
Oficialul Uniunii Europene a menţionat şi importanţa asigurării de către părţile implicate în negocieri a unei transparenţe echilibrate şi responsabile pe marginea procesului de reglementare a conflictului.
Kalman MIZSEI a mai exprimat deschiderea Uniunii Europene pentru demersurile de integrare europeană a ţării noastre şi susţinerea blocului comunitar pentru aspiraţiile europene ale cetăţenilor moldoveni.
Deputaţii au apreciat înalt, la rândul său, suportul constant al Uniunii Europene în soluţionarea problemei transnistrene.
Parlamentarii au pledat pentru implicarea mai activă a Legislativului în problema transnistreană şi pentru mai multă transparenţă în procesul de negocieri.
Exponenţii corpului de legiuitori s-au pronunţat pentru o poziţie consolidată a clasei politice din Republica Moldova referitor la principiile de bază privind identificarea unei soluţii a conflictului transnistrean.
Interlocutorii au fost unanimi în părerea că geneza acestui conflict nu conţine elemente etnice sau religioase şi poate fi soluţionat în baza voinţei părţilor.
La întrevedere au participat, de asemenea, parlamentarii Eugenia OSTAPCIUC, Serafim URECHEAN, Vlad CUBREACOV, Oleg SEREBRIAN, Iurie ROŞCA, Vladimir ŢURCANU, Grigore PETRENCO, Dumitru BRAGHIŞ, Vladimir FILAT.
Serviciul de presă al Parlamentului
Kalman Mizsei vorbeşte despre necesitatea identificării unui consens politic naţional privind reglementarea transnistreană, ceea ce este adevărat. Însă după ce i-am ascultat zilele trecute pe reprezentanţii partidelor parlamentare, mi-am dat seama cât de departe suntem până la stabilirea unui astfel de consens, chiar dacă în iulie 2005 s-a adoptat unanim o Lege privind principiile de bază ale statutului regiunii transnistrene.
Expuneţi-vă părerea despre acest material la secţiunea "comentarii"!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Un comentariu:
salutari fratilor
ceva bun de delectat!!!
CE URMĂREŞTE FILAT PRIN DEMERSUL DE MODIFICARE A CONSITUŢIEI?
Preşedintele Partidului Liberal Democrat (PLD), deputatul Vladimir Filat, a anunţat că va organiza, pe data de 23 februarie, o adunare publică de constituire a unui grup de lucru care va colecta semnăturile necesare pentru iniţierea unui referendum de modificare a Constituţiei, informează AP FLUX.
Iniţiativa liderilor PLD, denumită generic „Moldova - fără Voronin, Moldova - fără comunişti”, presupune elaborarea şi promovarea unui proiect de modificare a Constituţiei, potrivit căruia preşedintele Republicii Moldova urmează să fie ales prin vot direct de către cetăţeni şi nu de către Parlament cum este prevăzut în prezent. Printre modificările cerute de liberal-democraţi se numără şi prevederea, potrivit căreia, şeful statului să nu mai dispună de dreptul de a fi membru de partid, De asemenea, unul dintre punctele prioritare din respectivul demers este ca 50 dintre cei 101 de deputaţi să fie aleşi în baza circumscripţiilor electorale.
Raţiunile acestor modificări sunt politice şi electorale, nu şi juridice
Solicitată să se pronunţe asupra iniţiativei lansate de către exponenţii PLD, Vadimir Filat şi Alexandru Tănase, privind demersul de modificare a Constituţiei prin referendum, expertul în drept Svetlana Chesari a declarat pentru AP FLUX următoarele:
„Consider că aceste propuneri nu au ca finalitate practică modificarea Constituţiei, ci urmăresc scopul obţinerii unui plus de vizibilitate pentru acest partid în perspectiva viitoarelor alegeri parlamentare. Asta pentru că nu pot admite că doi jurişti, care au absolvit facultatea la Iaşi, nu cunosc practica juridică europeană în acest sens.
Prima propunere vizează revenirea la alegerea Preşedintelui republicii prin vot direct, aşa cum a fost până la 25 iulie 2005, când Parlamentul de atunci a amendat Constituţia. Nu putem pretinde că alegerea sefului statului de către Legislativ ar fi o procedură antidemocratică. Germania, Italia, Grecia, Cehia, Ungaria, Estonia, Letonia, de pildă, îşi aleg şeful statului în Parlament. Nici Marea Britanie, Spania, Danemarca, Olanda sau chiar Japonia nu îşi aleg seful statului prin vot direct, deoarece acestea sunt monarhii constituţionale. Da, Franţa, România, Bulgaria şi SUA, alături de altele, îşi aleg preşedinţii prin vot direct. Dar toate aceste ţări, în egală măsură, sunt democratice. Prin urmare, problema funcţionării unei societăţi democratice nu constă în modul de alegere a şefului statului, ci în competenţele pe care i le oferă Constituţia şi legislaţia ţării respective, precum şi în echilibrarea raporturilor dintre şeful statului, Parlament, Guvern şi alte instituţii. În cazul Republicii Moldova deputaţii din legislatura anului 2000 nu au reuşit să finalizeze reforma începută atunci. Ea trebuie continuată prin diminuarea atribuţiilor şefului statului, nu prin revenirea la modelul constituţional de pe timpurile lui Snegur şi Lucinschi. Astfel, este nevoie de eliminat prevederea potrivit căreia şeful statului are dreptul să dizolve Parlamentul în trei situaţii de criză: atunci când Parlamentul nu poate acorda în mod repetat votul de încredere unui nou Guvern şi atunci când nu poate alege de trei ori succesiv preşedintele Republicii sau nu adoptă nici un act legislativ timp de trei luni. Este aberant ca preşedintele ales de Parlament să aibă dreptul să dizolve organul suprem al puterii de stat care l-a ales. În unele republici parlamentare şeful statului poate avea cel mult dreptul să iniţieze un referendum naţional care să se pronunţe asupra oportunităţii dizolvării Parlamentului. Modelul autoritar şi verticala puterii se menţine nu pentru faptul că Vladimir Voronin este liderul partidului de guvernământ, ci pentru că însăşi Constituţia îi oferă acest drept. Nici pe vremea lui Snegur sau Lucinschi nu a fost diferit, chiar dacă primii doi şefi de stat erau aleşi prin vot direct. Problema-cheie aici este că există o prevedere constituţională care diminuează ponderea Parlamentului şi transformă Legislativul într-o structură subordonată preşedintelui ţării. Ea constă în faptul că Preşedintele Republicii propune candidatura pentru funcţia de prim-ministru făcând abstracţie de voinţa Parlamentului care l-a ales. Constituţia şi legea cu privire la Guvern prevăd în mod formal consultarea fracţiunilor parlamentare, dar nu există nici un mecanism constituţional care să îl oblige pe şeful statului să ţină cont de voinţa grupurilor parlamentare. Prin urmare, şeful statului vine cu propria candidatură la funcţia de prim-ministru şi o impune Parlamentului cu tot cu componenţa nominală a Guvernului, iar deputaţii, sub ameninţarea de a fi dizolvaţi de Preşedinte, votează docil garnitura guvernamentală propusă de „peste drum”.
Ca să schimbăm situaţia e nevoie de o modificare prin care şeful statului nu ar emana, în cazul dat, voinţa politica, ci ar lua act de voinţa politica exprimată de majoritatea parlamentară formată dintr-un partid sau dintr-o alianţă formată din mai multe partide. În felul acesta, ar ieşi în prim-planul scenei politice figura primului ministru, iar preşedintele şi-ar ocupa locul firesc în sistemul ierarhiei de stat. Două exemple în acest sens. La ora actuală, în Spania, cu monarhie constituţională şi în Italia, cu sistemul de republică parlamentară, au loc alegeri pentru legislativele acestor ţări. Alegatorii ştiu încă de pe acum că dacă, de pildă, în Spania va învinge Partidul Popular, viitorul prim-minstru va fi liderul popularilor Mariano Rajoy, iar în Italia, respectiv, liderul Forza Italia Silvio Berlusconi. Doar în felul acesta se pot depăşi definitiv tendinţele autoritare şi conflictele politice inutile între Parlament şi Preşedinţie, iar Guvernul să nu mai sfideze Parlamentul în favoarea obedienţei faţă de Preşedinte. În felul acesta, principalii actori politici devin partidele parlamentare şi figura premierului.
Tot astfel trebuie schimbată şi modalitatea de efectuare a remanierilor guvernamentale, prevăzute şi în legea Guvernului. La ora actuală, miniştrii sunt schimbaţi după placul şefului statului şi cu acordul formal al premierului instalat de acesta, fără nici o participare a Parlamentului, care i-a acordat votul său de încredere Guvernului şi a ales Preşedintele. Deputaţii, ca şi miniştrii înlocuiţi, află despre aceste remanieri din presă. Astfel, Legislativul ţării încetează să fie organul reprezentativ suprem, existând riscul real ca şeful statului să uzurpeze puterea în concordanţă perfectă cu Constituţia. În republicile parlamentare, dar şi în unele dintre cele unde şeful statului este ales în mod direct, remanierile se fac la propunerea primului ministru şi cu acordul Parlamentului, care trebuie să le susţină cu votul a cel puţin cincizeci plus unu de procente. Dacă Premierul depăşeşte un anume număr de solicitări pentru remanieri guvernamentale, acesta trebuie să vină în faţa Legislativului şi să solicite un nou vot de încredere pentru un cabinet de miniştri cu o componentă nominala modificată substanţial.
Impresia mea este că cei doi jurişti din PLD cunosc în general aceste argumente, dar le ignoră din raţiuni de imagine şi electorale. Precum cunosc şi faptul că ideea de aşa-numită depolitizare a funcţiei de preşedinte, chiar dacă este provocată de anumite excese care se produc azi, nu are nici o logică juridică sau politică. Aşa, de exemplu, Nicolas Sarkozy este liderul UMP, partid afiliat Partidului Popular European, iar George Bush este liderul Partidului Republican. Cine oare nu ştie că cei doi favoriţi în cursa actuală pentru Casa Albă, John Mc Cain şi Barack Obama sunt exponenţii celor două partide, Republican şi Democrat din SUA? În Franţa şi, respectiv, în SUA, şefii de stat sunt aleşi tocmai după modelul pe care îl propun Filat şi Tănase. În Ucraina, de pildă, Viktor Iuşcenko nu mai este preşedinte al partidului Naşa Ucraina, fiind doar preşedinte de onoare, însă toată lumea ştie bine că anume actualul şef al statului ucrainean este liderul de facto al acestui partid. Exact la fel, simetric, este şi în România. Traian Băsescu a abandonat şi el poziţia de preşedinte al Partidului Democrat, în momentul în care a devenit şef al statului. Dar se ştie foarte bine că tot el a rămas liderul informal al actualului PD-L.
Cea de-a treia propunere a PLD este de a renunţa la actualul sistem electoral proporţional şi la o singură circumscripţie electorală naţională pentru alegerile parlamentare în favoarea sistemului electoral mixt. Adică, 51 dintre cei 101 deputaţi ar urma să fie aleşi pe liste de partid, iar alţii 50 - în circumscripţii uninominale. Aşa ceva este inadmisibil pentru Moldova. Să ne amintim că primele alegeri democratice din 1990 s-au desfăşurat în circumscripţii uninominale, atunci fiind 380 de deputaţi. Însă după ce separatiştii de la Tiraspol au părăsit Parlamentul, Legislativul a decis să adopte un Cod Electoral care să ofere cetăţenilor noştri din Transnistria dreptul de a participa la alegeri şi de a fi reprezentaţi în Parlamentul de la Chişinău. Altfel, zona separatistă rămânea sub aspectul reprezentării în Parlamentul ţării o „pată albă” pe hartă. Din aceleaşi raţiuni s-a decis şi crearea unei singure circumscripţii naţionale. Acest model trebuie menţinut, cel puţin, până la reglementarea definitivă a diferendului transnistrean şi la restabilirea unităţii teritoriale a ţării.
Bănuiesc, aceste argumente le sunt cunoscute celor doi jurişti de la PDL. Dar se vede că în iniţiativa lor nu logica juridică primează, ci dorinţa de a crea evenimente de rezonanţă.
În orice caz, raţiunea acestui demers public este una pur electorală şi nu are nimic în comun cu nevoia reală de a perfecţiona Constituţia ţării”.
A consemnat NICOLAE FEDERIUC, AP FLUX
Trimiteți un comentariu