Declararea unilaterală a independenţei provinciei sîrbe Kosovo a servit pentru regimul de la Tiraspol drept motiv pentru alimentarea populaţiei din regiune cu noi iluzii legate de „recunoaşterea r.m.n.”. Judecînd după ultimele evenimente, în „independenţa” regiunii din estul R. Moldova nu mai cred nici pretinsele autorităţi transnistrene, nici cetăţenii domiciliaţi pe acest teritoriu, nici experţii sau oficialii din străinătate, inclusiv din Federaţia Rusă.
Decizia kosovarilor a fost întîmpinată cu o tăcere suspectă de către cei de la Tiraspol. Luni, spicherul legislativului local, Evgheni Şevciuk, a făcut declaraţii pentru o agenţie de presă şi, deşi a invocat „precedentul Kosovo”, modul în care a făcut-o a fost relativ moderat. Tocmai marţi, la două zile de la gestul unilateral al celor de la Priştina, aşa-numitul minister de externe de la Tiraspol a difuzat o declaraţie prin care, pe de o parte critică „politica expansionistă a SUA şi NATO, ... cu încălcarea principiilor Actului Final de la Helsinki (care prevede inviolabilitatea frontierelor n.r.)”, ce a dus la independenţa Kosovo, iar pe de altă parte cere „utilizarea precedentului Kosovo în soluţionarea tuturor conflictelor”. În ultima propoziţie a textului se spune că „recunoaşterea independenţei Transnistriei va duce la soluţionarea corectă a conflictului” din estul ţării noastre. Liderul separatist Igor Smirnov păstrează pînă acum tăcerea.
Un sondaj realizat zilele acestea de către Centrul de cercetări „New age” de la Tiraspol arată că doar o treime din locuitorii regiunii de est a R. Moldova consideră că după recunoaşterea independenţei Kosovo, Federaţia Rusă va recunoaşte independenţa Transnistriei. Rezultatele pretinsului „referendum de independenţă” din toamna trecută arătau o cifră de circa 90% a celor care „au votat pentru independenţa rmn”. Este clar că populaţia nu mai crede iluziilor deşarte. Şi are motive să nu mai creadă în acestea.
Adoptarea declaraţiei de independenţă a Kosovo, care a avut loc la 17 februarie, a fost precedată de un eveniment destul de important care a avut loc la Moscova. Vinerea trecută, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov i-a primit în capitala Rusiei pe Serghei Bagapş şi Eduard Kokoita, liderii ai regiunilor separatiste Abgazia şi Osetia de Sud (Georgia), cu care a discutat despre eventualitatea recunoaşterii independenţei Kosovo. Luni, cei doi lideri ai regiunilor rebele din Georgia au avut întrevederi cu deputaţi ruşi. Lipsa de la Moscova a lui Igor Smirnov a făcut ca publicaţia rusească „Nezavisimaia Gazeta” să scrie că „Moscova a împărţit republice nerecunoscute...din CSI, în fiice şi fiice vitrege”. Ziarul mai scrie că „Transnistria a rămas orfană”.
Marţi, un oficial înalt din cadrul Parlamentului rus, Constantin Kosaciov, a exclus posibilitatea ca Rusia să recunoască teritoriile separatiste din fosta URSS după proclamarea independenţei provinciei Kosovo. Dacă va fi recunoscută independenţa acestor regiuni separatiste „vom provoca o criză majoră în CSI”, crede Kosaciov. Pînă şi ultranaţionalistul rus Vladimir Jirinovski, este împotriva recunoaşterii independenţei regiunilor rebele din spaţiul post-sovietic, deoarece acest eventual gest din partea Moscovei ar provoca un efect de bumerang în cazul unor republici din cadrul Rusiei.
Miercuri, la întrevederea avută la Moscova cu omologul său moldovean, Vasile Tarlev, premierul rus Victor Zubkov a repetat că Federaţia Rusă pledează pentru reglementarea problemei transnistrene în baza respectării suveranităţii şi integrităţii teritoriale ale R. Moldova. Decizia finală privind soluţionarea diferendului urmează să fie luată în cadrul actualului format de negocieri „5+2”. Această poziţie pune punct multor speculaţii care se mai făceau atît la Tiraspol sau Chişinău, cît şi în alte state, în ce priveşte utilizarea „precedentului Kosovo” în cazul regiunii transnistrene.
Cît despre tentativele de a face legătură între situaţia provinciei sîrbe Kosovo şi cea a raioanelor din estul R. Moldova, ele nu sînt decît un exerciţiu intelectual nereuşit. Fostului şef al Misiunii OSCE în Moldova, William Hill, îi plăcea să repete că situaţiile din cele două regiuni sînt atît de diferite la fel „ca şi mărul cu portocala”. Kosovo şi regiunea transnistreană au în comun doar denumirea de „conflicte îngheţate”. În felul acesta, declaraţia de independenţă a respectivei provincii sîrbe nu va avea niciun impact asupra viitorului regiunii transnistrene a R. Moldova.
Expuneţi-vă părerea despre acest material la secţiunea "comentarii"!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
6 comentarii:
Marul si portocala sunt fructe; sunt de acord cu faptul ca nu putem compara cele doua conflicte dar luand in consideratie ca nimic nu este ideal grupurile de interes carora le va fi convenabil sa-l considere un precedent il vor cinsidera.
Si apoi, cum a spus un destept analist politic, totul poate fi comparat.
cea ca numai o treime de transnistreni gindesc ca independenta PMR va fi recunoscuta nici cum nu poate arata ca ei nu vor vota iaras pentru independeta si Russia, pur si simplu ei stiu ca aceasta e un lucru trebue mai mult timp.
pentru Victoria
Marul si portocala sunt fructe, si portocala se introduche ca Marul chinez:)
Am sesizat un mod cel putin ciudat de tratare a subiectului Kosovo in Moldova Suverana de acum cateva zile. L-am vazut pe Mihai Contiu ricanand, cu referire la presupusele probleme pe care ar urma sa le aiba Romania, ignorand insa in aparenta efectele teribile pe care le-ar putea avea „precedentul Kosovo pentru Moldova (cea suverana, desigur, ca sa ricanez si eu).
"Precedentul Kosovo este un fitil aprins la capetele mai multor butoaie cu pulbere" spune, corect de altfel, Mihai Contiu. Sa presupunem ca Mihai Contiu s-a referit la doar doua dintre butoaie si sa presupunem ca s-a inspirat din cugetarile Marelui Sef Vladimir, cel care ii achita salariul Micului sau Sef, tot Vladimir: "Exista îngrijorari potrivit carora Kosovo stabileste un precedent pentru eventuale miscari de independenta în regiunea Abhazia din Georgia, în regiunea Transnistria din Moldova si în zona Transilvania din România”. Dixit Putin.
Sa analizam deci nivelul de risc al propozitiei din punctul de vedere al Moldovei si al Romaniei luand in considerare analiza de caz a celor doua situatii, sau mai exact a celor doua butoiase cu pulbere care ne intereseaza, Transilvania si Transnistria, raportand cazurile mentionate la "predecentul Kosovo".
In cazul Romaniei sa luam comparatia dintre situatia din Kosovo si cea a maghiarilor din Transilvania. Cine vrea sa o faca, poate sa analizeze procentele de populatie, evenimentele din ultimul secol si eficienta demersului pentru autonomie sau independenta in aceste conditii. In Kosovo, vorbim de o provincie cu 2 milioane de locuitori, din cei peste 10 milioane de locuitori ai Serbiei, deci de un procent de aproape 20%. Maghiarii din Romania sunt sub 7%, si o mare parte sunt imprastiati in alte zone decit zona Secuimii, care solicita autonomie pe criterii etnice.
In Kosovo, situatia actuala a survenit in urma unui cumplit razboi de guerila al albanezilor kosovari declansat impotriva sarbilor, cu concursul unei vaste retele teroriste albaneze alimentata de Iran,Turcia, Albania, Arabia Saudita - tarile arabe si islamice in general.
Au fost puse in joc sume uriase de bani, logistica umana si training din partea serviciilor militare ale statelor implicate, si chiar celebrul Bin Laden (care detinea, apropo, si un pasaport bosnaic)a contribuit direct la inarmarea musulmanilor albanezi si a mujahedinilor adusi sa lupte cu sarbii ortodocsi.
Cu toate acestea albanezii nu ar fi izbandit fara interventia NATO, fara bombardamentele cumplite ale NATO, o aliatna militara impotriva Serbiei care a creat un raport de forte de 500 la unu. Chiar si asa, NATO, respectiv americanii nu ar fi izbandit deoarece sarbii au reusit sa se apere admirabil, chiar fara promisele rachete rusesti si radare de ultima generatie.
SUA i-a infrant pe sarbi numai cu ajutorul Rusiei, respectiv al lui Eltan si Cernomardin. Familia tarului rus a fost alimentata exact in perioada ostilitatilor cu aproximativ 13 miliarde de dolari, Primakov a fost inlaturat (acesta chiar dorea sa-i sprijine pe sarbi) iar Cernomardin, cu interese de afaceri inclusiv in Albania, in petrol, a fost cel care l-a convins pe nefericitul Milosevici sa cedeze si sa semneze armistitiul cu americanii.
Rusii i-au garantat imunitatea. Ceea ce a urmat s-a vazut. Imunitatea ruseasca a facut cat o ceapa degerata. Milosevici a fost omorat, ca sa nu vorbeasca public. Serbia a fost ciumpavita si i s-a luat un teritoriu istoric.
Revenind la cazul Transilvaniei si al Romaniei se observa foarte usor ca nu avem nici un termen de comparatie cu contextul care a produs interventia militara din Kosovo. Maghiarii din Romania traiesc in pace cu vecinii lor romani si nu cred ca vor sa ia armele in miini pentru ceea ce le-ar place unora dintre politicieni sa se intimple.
Harghita Covasna se afla in inima Romaniei, gazele, curentul, alimentatia regiunii este asigurata din afara celor doua judete. Economic vorbind regiunea este inca mai saraca decat judetele invecinate, in mare parte deoarece banii de la Budapesta au intrat (doar) in buzunarele unui numar restrans de lideri, gen Tokes, Szasz Jeno, etc
In ce priveste ipoteza aparitiei unor gherile de orice fel, dl Contiu care a facut presupun armata in Romania, stie ca este mai mult decat iluzorie aparitia oricarei forme de acest tip, maghiara, secuiasca, ceangaieasca, lipoveneasca, etc
Ungurii sunt un neam care de jumatate de mileniu nu au avut parte de nici o victorie. De la Mohaci incoace ungurimea a luat doar bataita. Rata sinuciderii si depresia la unguri este mai mare decat in orice alta parte a lumii. Explicatia a oferit-o un fost prim ministru al Ungariei – intr-o publicatie celebra din Frabkfurt - si este simpla. Depresia a coplesit acest popor, etern invins, in care ungurul este condamnat etern doar la postura de militian, niciodata de ostas victorios. Femeile lor sunt neglijate si de aceea Budapesta a devenit centrul european al prostitutiei. Nu li se scoala saracilor unguri, si nu de azi de ieri, de vreo cinci secole cel putin. Cum sa mai puna deci mana pe vreo arma, mai ales ca au inca amintirea fulguranta a opincilor romanesti fluturand pe cladirea Parlamentului de la Budapesta.
Pe scurt, modelul Kosovo nu are sansa unei "replici" in Romania, iar in Trasnsilvania traiesc 7 milioane de romani pe langa aproximativ 1,2 milioane maghiari, sasi etc. Raporturile de forta sunt exact invers decat in cazul Kosovo.
Iar militar vorbind, nu armata ci doar civilii dintr-un singur cartier al Bucurestiului au potential suficient pentru a rade de pe fata pamantului orice fel de "guerila" secuiasca. 9 milioane de barbati au facut armata si peste 400 000 de romani detin arme de foc. Dintre acestia peste 300 000 au si permise legale.
Capacitatea de mobilizare militara a Romaniei este satisfacatoare - in 72 de ore pot fi adusi sub drapel 200 000 de rezervisti, in sase zile 2 milioane. Nu va fi vreodata cazul in ceea ce priveste Harghita Covasna, mai ales ca suportul uman al secuilor este foarte redus. Abia au strans 25 000 de semnaturi pentru un partid in 4(patru) ani. Dintre cele 25 000 de semnaturi doar cinci mii au reusit sa stranga din Harghita si Covasna.
In ce ma priveste, mi-am propus sa le opresc inregistrarea ca partid si poate voi si reusi, daca mai exista inca lege si nu tocmeala in Romania. Vezi aici
(http://portal.just.ro/InstantaDosar.aspx?idInstitutie=2&d=MjAwMDAwMDAwMTU1MTE1)
In ce priveste raportarea Romaniei la situatia din Kosovo este evident ca Parlamentul si Guvernul Romaniei nu accepta oficial independenta Kosovo din mai multe motive, poate si fiindca pe moment ii convine sa se mai impace un pic cu Rusia, ceea ce va permite niste abordari mai maleabile in diplomatia pe axa rasariteana.
Am incheiat cred discutia cu privire la unul dintre "butoiase".
Daca ne intoarcem privirea acum la "butoiasul cu pulbere" al Transnistriei vom vedea insa ca treaba este mai mult decat albastra. Artileria de la Tiraspol poate atinge Chisinaul fara mult efort. Militar raportul de forte intre Chisinau si Tiraspol este de cel putin 10 la unu.
Fortele militare ale Moldovei abia strang cu greu 4000 de soldati sub arme. Tehnica este invechita si neoperationala. Elicoptere, aviatie, tancuri si alte d'astea Moldova nici nu are macar. Iar Tiraspolul mai are si backup-ul Moscovei, cat despre armament nici nu e cazul sa mai vorbim, nu-i asa, cu cele 13 fabrici de pe teritoriul sau si cu uriasele depozite de la Colbasna si nu numai. Daca butoisaul Transnistria face poc nu mai ramane nici urma de Chisinau pe harta.
Contiu ar trebui sa se intrebuinteze mai serios, desi nu ii este felul, pentru a-l consilia pe Vladimir cel mic sa se apropie de Bucuresti deoarece alt aliat Moldova nu are si nici nu va avea, cel putin in urmatorul secol. (aici la urma este o gluma subtila, v-ati dat seama. Personal cred – si merg chiar la pariu – Moldova ca entitate statala isi duce ultimele zile. Transnistria se va desprinde – de fapt o pot face oricand asteapta doar verde de la Moscova.
Moscova va da verde in momentul cand situatia va deveni albastra in Ucraina, deoarece astfel va deschide un fel de backdoor de sistem prin autonomizarea Tiraspolului. Am discutat cu rusi extrem de bazati si seriosi, nu gen Belkovski, rusi care m-au servit in timpul razboiului din Iugoslavia, cand informatia putea fi o chestie de viata si de moarte, nu o joaca. Chiar cand te afli pe parapete diferite, situatia in sine a razboiului leaga oamenii intr-un fel ciudat si definitiv. Am pastrat unele legaturi care s-au dovedit de folos, fie si ca supape sau ca feedback-uri.
Treaba cu Transnistria este foarte serioasa pentru rusi, din considerente multiple, inclusiv de ordin militar si geopolitic. Ii doare pe ei in cot ca acolo este mafie sau nu, ca sunt bosimani sau moldoveni pe acel teriroriu. Pentru ei conteaza pozitia si asset-urile fasiei asteia ca o curea cu tinte la spatele Ucrainei.
Ucraina poate fi cosmarul Rusiei, nu Moldova. Moldova nici nu exista pentru ei, alfel decat ca producator de vin-alcool. Etilismul, e adevarat, poate fi un rezon al unei continue relationari – cazul Contiu, sa zicem – insa rusii se trezesc foarte iute din betie cand e vorba de oleaca de bataie. Sa fereasca Dumnezeu sa inceapa a se lua la tranta Ucraina cu Rusia. Sa fii in proximitatea unui conflict la asemenea nivel este un dezastru.
Ani de zile am batut poteca Iugoslaviei, inca din primele zile de razboi, in anii 90, tocmai pentru a intelege ce e de facut pentru Romania, intr-un caz similar. Izolarea este cel mai gav lucru in astfel de contexte. Prietenia brusca a Chisinaului cu Budapesta, ocolind Bucurestiul este una dintre cele mai caraghioase gogomanii pe care le-am vazut in ultima vreme. Cum o fii sa traiesti ca „moldovean” la MAE cand stii ca ungurii se kk pe tine si vomita dupa ce au dat mana cu tine?)
Dnl Roncea, dacă sincer, nu prea înţeleg de ce vă revărsaţi veninul acumulat la lecturarea ideilor cetăţeanului României (care a trăit o viaţă printre maghiari), M. Conţiu, asuprea mea.
Eu sunt absolut de acord că independenţa Kosovo nu este şi nici nu poate fi un precedent pentru Transilvania, decat la nivel de speculatii, care, de altfel, exista si in România. La fel de sigur sunt că situaţia Kosovo nu va fi nici precedent real pentru Transnistria, deoarece Rusia NU este interesată în recunoaşterea independenţei regiunii de est a R. Moldova, deoarece cu ajutorul acestei fâşii de teritoriu au la mână toată R. Moldova. O eventuală recunoaştere de către Rusia a independenţei rmn ar însemna pierderea ireversibilă a R. Moldova, care, în scurt timp, va deveni membră a NATO şi, foarte probabil, parte a României. Cu atât mai mult că în cazul în care Ucraina îşi va menţine discursul proeuroatlantic şi într-o perspectivă de cel mult 6-8 ani va deveni membră a NATO, "Transnistria independentă" va mai avea de trăit doar câteva luni, după care va reveni în albia teritoriului recunoscut al R. Moldova.
Rusia se teme probabil cel mai tare de "precedentul Kosovo", deoarece acesta reprezintă un pericol foarte mare la adresa integrităţii FR. Acest lucru l-a afirmat până şi Vladimir Jirinovski, care mereu repeta necesitatea ca Rusă să recunoască independenţa Transnistriei. Acum a spus categoric NU. Acelaşi lucru îl spun deja majoritatea oficialităţilor ruse, dar şi mulţi experţi ruşi, care înţeleg foarte bine ce ar putea însemna eventualul gest al Moscovei de recunoaştere a independenţei unor teritorii separatiste din spaţiul CSI.
asa-i Oleg, Rusia nu este interesata de recunoasterea regiunilor separatiste, ea se teme de efectele centrifuge pe care le poate provoca cazul Kosovo in F.R.
Pt Victoria - "cum a spus un destept analist politic, totul poate fi comparat", taaare "destept" mai este analistul asta:) ii zici si numele?:)):))
ai perfecta dreptate Oleg. Rusia nu are practic nici-un interes temeinic de a recunoaste teritoriile separatiste din Georgia si Moldova.
Victoria. "cum a spus un destept analist politic, totul poate fi comparat". taaare "destept" mai e acest analyst. ii zici si numele?:))...
Trimiteți un comentariu