Kosovo şi lanţul slăbiciunilor

Un teritoriu de trei ori mai mic decît cel al R. Moldova, pe care locuiesc de două ori mai puţini oameni decît în ţara noastră – Kosovo – este acum capul de agendă al discuţiilor publice internaţionale, după ce parlamentul acestei regiuni din componenţa Serbiei a adoptat, duminică, unilateral, Declaraţia de independenţă. Este anume cazul cînd „buturuga mică răstoarnă carul mare” al ordinei mondiale. Comunitatea internaţională este divizată, inclusiv aliaţii. Nimeni nu mai înţelege de ce au fost stabilite principiile de drept internaţional şi de ce a fost semnat Actul Final de la Helsinki, în 1975, care, în mod expres, consfinţeşte „inviolabilitatea hotarelor statului”. Se întreabă din ce în ce mai mult despre eficienţa ONU, în special a Consiliului de Securitate, care din nou a fost doar o simplă arenă pentru discuţii. În actualitate reapare şi întrebarea despre ce este dominant în lume: „forţa dreptului internaţional ori dreptul forţei”.
A doua zi după proclamarea independenţei, Parlamentul de la Beldrad a votat în unanimitate un document prin care „anulează” decizia Legislativului din Kosovo. Însă propunerea similară a Rusiei în cadrul Consiliului de Securitate al ONU nu a găsit, luni, susţinerea necesară. Doar pe parcursul primei zile a săptămînii curente 8 state (Albania, Afganistan, Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Turcia, Australia şi Costa Rica), plus două entităţi statele de facto (Ciprul de Nord şi Taiwan) au recunoscut independenţa Kosovo, în timp ce alte aproximativ 20 de state şi-au anunţat intenţia de a face acelaşi lucru. Independenţa provinciei a fost recunoscută şi de către Comitetul Internaţional Olimpic.
Pe de altă parte, există un grup de state, aproape 20 la număr, printre care şi R. Moldova, România, Rusia, Spania, Slovacia, Grecia, Cipru, Bosnia şi Herţegovina, Georgia, China etc., care refuză să recunoască gestul unilateral al Priştinei, capitala statului autodeclarat, ori îl critică. Preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Luis Maria del Puig de asemenea şi-a exprimat regretul în legătură cu decizia Parlamentului kosovar.
Oficialităţile de la Belgrad au anunţat că vor retrage ambasadorii sîrbi din statele care vor recunoaşte independenţa Kosovo, fapt realizat deja în cazul trimisului Serbiei în Statele Unite. De asemenea, Serbia ar putea renunţa şi la ideea de aderare la UE, dacă statele membre vor recunoaşte independenţa provinciei în cauză.
Valul provocat de Kosovo a început să facă ocolul globului, provocînd ecouri pe mai multe continente, începînd de la statele din vecinătatea noastră. Kosovo a devenit zilele acestea aproape sinonim cuvîntului precedent, cu toate că majoritatea experţilor evidenţiază situaţia specifică în cazul provinciei menţionate. În timp ce preşedintele şi premierul României, Traian Băsescu, respectiv, Călin Popescu Tăriceanu au criticat dur declararea unilaterală a independenţei Kosovo, calificînd-o drept „act ilegal”, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a salutat acest eveniment, vorbind despre necesitatea unei autonomii mai largi pentru ungurii din Transilvania. Mai mult, Secretarul Biroului Permanent al Consiliului Naţional Secuiesc, Antal Andrassy Arpad, a declarat că recunoaşterea independenţei Kosovo „ar trebui să fie un precedent care să accelereze problema rezolvării autonomiei Ţinutului Secuiesc”. Referitor la axa “Washington-Londra-Bucureşti”, Traian Băsescu a declarat că dacă România are parteneriate strategice, nu înseamnă că îşi neglijează interesul naţional.
Recunoaşterea noului stat Kosovo a devenit motivul unui conflict diplomatic între China şi Taiwan. Ministerul de Externe chinez a condamnat aspru declaraţia diplomaţiei taiwaneze prin care autorităţile de la Taipei salută declararea unilaterală a independenţei fostei provincii sîrbe, apreciind că insula nu dispune de statutul necesar pentru a recunoaşte alte ţări.
Unele organizaţii francofone din Canada, care pledează pentru dezlipirea regiunii Quebec, au salutat declaraţia de independenţă a Kosovo, care „reprezintă un semnal pozitiv, ce dă speranţe pentru o finalitate similară” în cazul regiunii canadiene. Bascii din Spania la fel au salutat gestul Priştinei, cerînd aplicarea aceluiaşi „principiu” şi în cazul lor. Solicitări în acest sens au fost formulate şi de către regiunile rebele din Georgia - Abhazia şi Osetia de Sud, precum şi de către regiunea transnistreană din R. Moldova. Pretinsul minister de externe de la Tiraspol a emis o declaraţie prin care solicită comunităţii internaţionale „recunoaşterea independenţei rmn, în conformitate cu modelul Kosovo de soluţionare a conflictelor”.
În pofida unor astfel de apeluri disperate ale regiunilor rebele din R. Moldova şi Georgia, efectul lor se apropie de cota zero, dat fiind diferenţa enormă între situaţia din Kosovo şi cele din Abhazia şi Osetia de Sud, dar, în special, din Transnistria. Pînă şi ultranaţionalistul rus, Vladimir Jirinovski se pronunţă împotriva recunoaşterii independenţei Transnistriei, Abhaziei şi Osetiei de Sud. „Dacă vom recunoaşte provinciile separatiste, vor exista tentative de a recunoaşte Daghestanul, Inguşetia şi Adigeia, ca independente. Iar aceasta ar însemna un război etern împotriva Rusiei”, a subliniat deputatul ultranaţionalist rus, Vladimir Jirinovski.
În mod sigur, polemicele pe marginea independenţei unilaterale a Kosovo, dar şi referitoare la valabilitatea dreptului internaţional şi a organismelor internaţionale, vor continua. Duminica trecută s-a deschis un nou capitol în istoria relaţiilor internaţionale şi a dreptului internaţional.

Expuneţi-vă părerea despre acest material la secţiunea "comentarii"!