Vladimir Voronin speră că în viitorul Parlament de la Chişinău vor fi şi reprezentanţi ai regiunii transnistrene

La solicitarea unor cititori ai blogului, plasez pe site alocuţiunea ţinută de preşedintele R. Moldova, Vladimir Voronin, vineri, în faţa Ambasadorilor străini acreditaţi în ţara noastră.

În ajunul acestei întîlniri, am recitit discursurile rostite de mine în anii precedenţi şi am ajuns la următoarea concluzie: tradiţionalele noastre întîlniri de după Anul Nou întotdeauna constituie, într-un anumit sens, o prezentare a planurilor Moldovei pentru anul în curs. Eu cred că acest lucru se întîmplă dintr-un motiv foarte plauzibil: planurile şi speranţele trebuie să ţi le împărtăşeşti numai unor adevăraţi prieteni.
Anul trecut ne-a permis, şi aceasta nu constituie o exagerare, să ne convingem încă o dată că Dumneavoastră personal, la fel ca şi ţările pe care le reprezentaţi la noi, sînteţi prieteni de nădejde ai Moldovei. Sensibilitatea şi solidaritatea pe care guvernele Dumneavoastră le-au manifestat în lunile grele, în care o secetă dezastruoasă s-a abătut asupra ţării, vor intra pentru totdeauna în analele relaţiilor noastre, în însăşi istoria Moldovei. Permiteţi-mi să Vă mulţumesc încă o dată în cel mai sincer mod pentru aceasta.
Anul ce s-a încheiat nu a fost numai anul unor pierderi. El a mai fost şi anul unor importante schimbări sistemice şi pozitive, realizate de ţara noastră pe mai multe direcţii. Vă vorbesc despre toate aceste realizări deschis şi sincer, deoarece majoritatea lor se datorează şi implicării Dumneavoastră personale. Este un succes comun pentru noi toţi şi el reprezintă acel nou stil al politicii externe a ţării noastre, pe care ea şi-l însuşeşte, fiind angajată pe calea integrării europene. Iar această cale anume că presupune maximă deschidere, strînsă cooperare şi elaborarea în comun a deciziilor.
Anume în cadrul unui asemenea dialog colegial au devenit posibile semnarea Acordului dintre Moldova şi Uniunea Europeană privind facilitarea regimului de vize şi readmisie, deschiderea Centrului Unic de Vize al Uniunii Europene în Moldova, decizia Uniunii Europene de a acorda ţării noastre preferinţe comerciale autonome. În aceeaşi atmosferă de încredere şi deschidere, în cadrul relaţiilor de parteneriat cu instituţiile financiare internaţionale, s-a elaborat pachetul de reforme liberale privind amnistia capitalului, amnistia fiscală şi cota zero la impozitul pe beneficiu, care au schimbat în mod radical climatul investiţional din Moldova.
O realizare incontestabilă a anului trecut a fost şi apropierea la maximum a poziţiilor tuturor participanţilor la procesul de negocieri în problema reglementării transnistrene. Este extrem de important faptul că Federaţia Rusă, Statele Unite, Uniunea Europeană, OSCE şi Ucraina pornesc de la ideea că acest conflict cronicizat nu poate fi soluţionat decît pe baza suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Moldovei. Pentru noi este important şi faptul că procesul acestei apropieri se desfăşoară transparent, public. Şi dialogurile noastre de la Bruxelles, şi întîlnirea noastră la nivel înalt de la Moscova vin să confirme, într-o măsură din ce în ce mai mare, că noi, în sfîrşit, am reuşit să identificăm un aspect decisiv pentru realizarea înţelegerii reciproce în procesul soluţionării acestei probleme. Esenţa lui constă în faptul că reglementarea transnistreană este un proces în care ţările şi mediatorii investesc nu atît aşteptările lor politice, cît aşteptările lor morale, ideile lor cele mai bune privind unificarea echitabilă a ţării. Însăşi Moldova, ca ţară neutră, capătă tot mai mult şi mai mult conturul unui spaţiu confortabil pentru înţelegerea reciprocă şi dialogul interesat al marilor puteri. Are o importanţă principială faptul că şi în relaţiile cu Transnistria noi urmăm acelaşi principiu, principiul deschiderii care, în forma sa desfăşurată, şi-a găsit expresia în programul făcut deja public al dezvoltării măsurilor de încredere între Chişinău şi Tiraspol. Această cale deja nu mai are alternativă.
Dacă e să mă refer la perspectivele anului nou, 2008, aş vrea să menţionez în acest context trei sarcini interdependente.
În primul rînd, anul care abia a început constituie, de fapt, prologul alegerilor parlamentare ordinare. Autorităţile Republicii Moldova sînt sincer interesate ca noi toţi să trăim, pe plan intern, acest an în condiţiile încrederii politice, stabilităţii, menţinerii ritmului reformelor democratice. Sînt sigur că situaţia firească, de rivalitate şi competitivitate, nu va face ca procesul electoral să derapeze în zonele marginale ale simpatiilor sau fobiilor ce ţin de domeniul politicii externe. Luptele politice interne trebuie să demonstreze devotamentul întregii clase politice faţă de standardele democratice şi faţă de independenţa Moldovei. Sînt convins că, în pofida deosebirilor de opinii şi idei, partidele politice din Moldova vor putea să facă dovada devotamentului lor faţă de popor, faţă de ţară, faţă de perspectiva ei europeană.
În al doilea rînd, acest an reclamă de la Moldova noi eforturi în vederea modernizării europene, aceste eforturi urmînd să fie concentrate în primul rînd asupra perfecţionării justiţiei noastre, asupra consolidării drepturilor omului şi a garanţiilor lui sociale şi cetăţeneşti. Şi, în acest proces, noi contăm pe sprijinul şi pe asistenţa tuturor prietenilor noştri. Cred că nimeni nu se mai îndoieşte de faptul că Moldova este foarte receptivă anume la acest tip de reforme, că statalitatea noastră devine deosebit de trainică anume prin extinderea libertăţilor. Nu emoţiile naţionale şi nici setea de răzbunare, ci justiţia echitabilă, posibilitatea afirmării personale şi viitorul garantat îl transformă pe un simplu locuitor în cetăţean şi patriot. Şi sarcina noastră este de a asigura ca acele premise juridice, care au fost create intens în anii precedenţi, să funcţioneze din plin, ca ele să devină o practica obişnuită pentru noi, dar, totodată, şi terenul pentru dezvoltarea anume a unui asemenea patriotism conştient.
În al treilea rînd, cred că, cu toate eforturile pe care le depunem pentru dezvoltarea ţării, a climatului ei investiţional, pentru realizarea de transformări democratice, pentru continuarea unei politici sociale active, principala sarcină a anului este, totuşi, realizarea reunificării ţării. Toate strategiile şi planurile noastre nu vor fi îndeplinite în măsură deplină, atîta timp cît noi trăim în mod separat, atîta timp cît nu constituim un tot întreg. Nu ambiţiile politice şi nici iluziile deşarte, ci însuşi pragmatismul dezvoltării ne cere să punem punct în această problemă. Şi eu sper că, noi toţi, vom depune eforturi maxime pentru ca în următorul Parlament al Republicii Moldova, care se va întruni în anul jubiliar, anul aniversării a 650 de ani de la întemeierea statului moldovenesc, să fie reprezentaţi şi compatrioţii noştri din Transnistria, ca locuitorii regiunii să poată să se încadreze efectiv în munca de edificare a unei Moldove moderne, europene.

Expuneţi-vă părerea despre acest material la rubrica "comentarii"!