Apocalipsa după Voronin-Putin?

Apropierea sfîrşiturilor de mileniu sau de secol generează mereu temeri şi speculaţii legate de „venirea sfîrşitului lumii”. Aceste instrumente eficiente de manipulare a maselor aduc un profit (inclusiv material) considerabil celor care le mînuiesc iscusit. O situaţie asemănătoare se poate observa şi înaintea fiecărei întîlniri a preşedintelui R. Moldova, Vladimir Voronin, cu omologul său rus, Vladimir Putin. Diverşi observatori şi comentatori politici creionează scenarii apocaliptice pentru soarta ţării noastre. Aşa a fost aproape un an în urmă, cînd s-a vehiculat ideea existenţei unui nou „plan Kozak” de federalizare a R. Moldova şi care ar legifera prezenţa militară rusă în estul republicii. Înaintea fiecărei întîlniri, din 2007, a celor doi preşedinţi se spunea că „Chişinăul va accepta acel plan diabolic”. Anul trecut au avut loc 4 sau 5 întrevederi Voronin-Putin, însă nimic din prognozele catastrofale nu s-a întîmplat. Şi întîlnirea celor doi preşedinţi, care a avut loc marţi, la Moscova, a fost anticipată, tradiţional, de „descrierea” unor planuri de „distrugere a statalităţii moldoveneşti”. Care sînt totuşi rezultatele acestor discuţii?
Din informaţia existentă, apărută doar la debutul discuţiilor celor doi şefi de stat, este greu de tras concluzii exhaustive, în schimb putem să lansăm cîteva presupuneri. În acest context trebuie de menţionat că unul din motivele apariţiei speculaţiilor este insuficienţa de informaţie. Totodată, înţelegem şi necesitatea desfăşurării unor negocieri tet-a-tet, care nu este o formă născocită la Chişinău sau Moscova, ci des utilizată în practica mondială. De altfel, urmînd logica proverbului că „şi lipsa unui răspuns este un răspuns”, putem spune că şi informarea telegrafică tot este o informaţie. Astfel, putem să intuim că la Moscova nu s-a luat nicio decizie importantă, legată de reglementarea transnistreană, subiect ce urma, potrivit unor surse de la Kremlin, să fie dominant în discuţia lui Vladimir Voronin şi Vladimir Putin.
În ziua întrevederii, publicaţia moscovită „Kommersant” a scris despre existenţa unui nou document rusesc de reglementare transnistreană, cu patru componente de bază: R. Moldova să fie stat federativ; să fie garantată neutralitatea permanentă a ţării reunite, nu doar prin Constituţie, ci şi printr-un acord internaţional semnat de Rusia, UE şi SUA; să fie recunoscută proprietatea rusă pe teritoriul regiunii transnistrene; să fie menţinută, sub o anumită formă, prezenţa militară rusă în stînga Nistrului. Dacă ar fi aşa, atunci tăcerea de după tratativele purtate de cei doi preşedinţi înseamnă că nu s-a ajuns la un numitor comun. Şi este firesc ca Chişinăul să respingă categoric cel puţin un element al acestui document, ce ţine de prezenţa militară rusă. Să ne amintim că în 2003 „Memorandumul Kozak” a fost respins de către preşedintele moldovean deoarece cu cîteva ore înaintea semnării acelui document apăruse o foaie nouă în care se pomenea despre păstrarea trupelor ruse în Transnistria pe o perioadă de 20 de ani. În acest sens, poziţia Moldovei este mai mult decît clară, ea fiind expusă atît în Acordul de pachet făcut public în vara anului trecut, cît şi în numeroasele luări de atitudine vizavi de acest subiect. Doar pe parcursul săptămînii trecute premierul Vasile Tarlev, spicherul Marian Lupu, ministrul de Externe Andrei Stratan, la întrevederile avute cu oaspeţi străini, au evidenţiat necesitatea retragerii integrale a trupelor ruse din R. Moldova şi a schimbării actualului format de pacificatori, pe unul civil, cu mandat internaţional. Andrei Stratan i-a şi mulţumit lui Robert Simmons, Secretarului General Adjunct al NATO, sosit în vizită la Chişinău, pentru solicitarea permanentă ca Rusia să-şi respecte integral angajamentele asumate la summit-ul OSCE de la Istanbul.
La fel, este important că săptămîna trecută, la întrevederea cu Ilkka Kanerva, preşedinte în exerciţiu al OSCE, spicherul Marian Lupu a evidenţiat că orice soluţie definitivă pentru conflictul transnistrean urmează să fie luată în formatul „5+2” (OSCE, Ucraina, Rusia, Chişinău, Tiraspol + UE şi SUA), în baza Legii R. Moldova, din 2005, privind principiile de bază ale statutului regiunii transnistrene. Amintesc că această lege a fost adoptată cu votul unanim al deputaţilor moldoveni. Deci, care sînt temerile?
Pe unii îi îngrijorează discuţiile despre reglementarea transnistreană între Voronin şi Putin. De ce nu ar îngrijora atunci şi negocierile pe marginea acestei chestiuni cu oficialităţile de la Washington, Bruxelles sau Kiev? În această ordine de idei trebuie să menţionăm că vizita la Moscova a avut loc după ce pe 14 ianuarie Vladimir Voronin a discutat, la Bruxelles, cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, inclusiv despre reglementarea transnistreană, primind suportul oficialităţii europene, iar cîteva zile mai tîrziu, acelaşi lucru a fost discutat cu preşedintele în exerciţiu al OSCE.
Unii analişti au remarcat şi un alt element legat de actuala întrevedere a celor doi şefi de stat. În cîteva săptămîni urmează să se decidă soarta provinciei Kosovo. SUA şi majoritatea statelor UE susţin independenţa provinciei, în timp ce Serbia se împotriveşte înverşunat, iar Rusia afirmă că orice soluţie trebuie să fie acceptată de părţi. De asemenea, Moscova atenţionează despre crearea precedentului kosovar, care ar putea fi utilizat şi pentru recunoaşterea regiunilor rebele din spaţiul post-sovietic. Dacă anterior oficialităţi ruse vorbeau despre posibilitatea utilizării precedentului Kosovo şi în cazul Transnistriei, de cîteva luni regiunea din estul R. Moldova nu mai figurează în discursul Moscovei, în timp ce sînt pomenite Osetia de Sud şi Abhazia, regiuni rebele din Georgia. Marţi, Vladimir Putin a repetat că Rusia doreşte reglementarea conflictului transnistrean cu respectarea principiilor de unitate şi integritate teritorială a R. Moldova. Prin urmare, putem să credem că Vladimir Voronin a dorit să se asigure, o dată în plus, că indiferent de ce se întîmplă în cazul Kosovo, Rusia nu-şi va schimba poziţia vizavi de integritatea teritorială a ţării noastre.
La această întrevedere, Vladimir Voronin a atestat o dinamică pozitivă a relaţiilor moldo-ruse în ultimii doi ani. Aceasta se datorează inclusiv deblocării exportului de vinuri şi produse agricole moldoveneşti pe piaţa rusă.
Vladimir Putin mai are cîteva luni de mandat în calitate de preşedinte al Federaţiei Ruse. Este greu să credem că în această perioadă se mai reuşeşte identificarea unei soluţii definitive pentru diferendul transnsitrean, deşi nici nu poate fi exclusă o astfel de variantă. Să sperăm că acest „conflict îngheţat” va fi rezolvat în perioada mandatului viitorului preşedinte rus.

Expuneţi-vă părerea despre acest material la rubrica "comentarii"!