Opoziţia moldovenească şi focul Olimpic

Mulţi comentatori politici, inclusiv Petru Bogatu şi Nicolae Negru, afirmă că "nu partidul de guvernământ este puternic, ci opoziţia moldovenească este slabă". Câteva evenimente care s-au consumat zilele acestea au demonstrat această poziţie. Ieri un fost lider de frunte dintr-un partid important care se află astăzi în "opoziţie adevărată" m-a tot convins să scriu despre comportamentul opoziţiei moldoveneşti în prezenţa preşedintelui Vladimir Voronin şi în lipsa acestuia. Pentru că este o discrepanţă uluitoare şi arată incapabilitatea politicienilor din opoziţie de a da dovadă de caracter. Mi-a spus acelaşi lucru şi în timp ce urmăream emisiunea "În PROfunzime" de aseara, cu participarea a trei liberali. M-a convins.

Eu explic acest fenomen prin existenţa unei opoziţii moldoveneşti în două ipostaze: cea de show şi cea mută, umilită de liderul PCRM. Aseara la emisiune cei trei au vorbit despre "criminalitatea şi mafiotizarea regimului, despre dictatură şi oligarhie etc.". Nici nu voi încerca să neg acest lucru, la fel cum nu voi da note calităţii în care cei trei se întreceau la vorbe, întrerupându-se unul pe altul şi transformând emisiunea ceea într-un bâlci. Opoziţie, firesc lucru, atacă mereu guvernarea acuzând-o de toate relele. Repet, este un lucru absolut normal într-o democraţie.

Săptămâna trecută am văzut cu toţii opoziţia într-o altă ipostază. Una mută şi supusă. Joia trecută au avut loc "consultările" lui Voronin cu fracţiunile parlamentare. Voronin a spus "Greceanâi", iar opoziţia "adevărată şi cea constructivă" a tăcut. Fără să-i amintească lui Voronin că "este dictator, este mafiot, protejează afacerile fiului, uzurpează puterea în stat". Vineri Voronin a venit în Parlament şi a citit timp de trei minute decretul privind desemnarea Zinaidei Greceanâi în calitate de candidat la funcţia de prim-ministru. Opoziţia "adevărată şi cea constructivă" a tăcut, urmărind cuminte modul în care Voronin coboară la tribuna centrală, apoi pleacă fără să le ureze "succese în continuare". Am urmărit cu stupoare din sală această cuminţenie a opoziţiei, care mereu strigă în gura mare, în lipsa lui Voronin, că liderul PCRM este ....aşa şi altfel. Întrebarea mea este de ce opoziţia "adevărată sau cea constructivă" nici nu a îndrăznit să deschidă gura în faţa lui Voronin, să-l întrebe de ce evită toate interpelările insistente ale deputaţilor din opoziţie; de ce uzurpează puterea în stat; de ce protejează afacerile fiului; de ce subordonează justiţia şi mass media publică; de ce... de ce...? De ce niciun lider naţional nu s-a ridicat să-i spună lui Voronin că depăşeşte toate limitele legale şi ale bunului simţ? De ce nimeni nu l-a întrebat pe Voronin de ce a demisionat Tarlev? De ce opoziţia l-a fluerat un an şi ceva în urmă pe Tarlev, în Parlament, şi nu a îndrăznit măcar să bată din picioare în timp ce Voronin era în faţa lor? "De ce"-urile pot continua....

Acum un an şi ceva au fost organizate audieri parlamentare cu participarea şefului de la Anticorupţie. Opoziţia era foarte activă la adresarea întrebărilor critice, lucru binevenit şi necesar. Până la un moment când directorul Centrului Anticorupţie i-a spus unui deputat din opoziţie ca "mai bine să veniţi să vă luaţi mobila confiscată de la oficiul Centrului de la Bălţi". Şi atunci opoziţia a pus capăt întrebărilor. De ce?

Pe fundalul acestui comportament duplicitar al opoziţiei "adevărate şi celei constructive", ieri am urmărit cum mai mulţi luptători pentru apărarea drepturilor omului au încercat să împiedice transmiterea focului olimpic pentru Jocurile Olimpice din China, deoarece în această ţară se încalcă drepturile omului. Aceşti luptători pentru drepturile omului erau târâţi de poliţie, loviţi. Dar au îndrăznit să-şi expună viziunea lor.

Ţara îşi merită guvernanţii, spune un proverb. Dar eu aş mai adăuga că ţara îşi merită şi opoziţia.

Expuneţi-vă părerea despre acest material la secţiunea "comentarii"!