joi, 20 decembrie 2007

Răspuns unui calic, care nu a vrut săp fie jurnalist, dar viaţa a "glumit" din nou cu el

Una dintre cele zece porunci Biblice ne învaţă să nu judecăm pe alţii şi nu vom fi judecaţi. Iartă-mă Doamne, că voi păcătui acum în Postul Crăciunului.
Un lucru îmi displace extrem de mult. Să judec şi să critic colegii de breaslă. Dar răbdarea mea tot crapă. Nu accept şi nu voi accepta niciodată ca cineva din colegii de breaslă să-mi dea lecţii de morală ori deontologie jurnalistică. Pentru că am lucrat în multe locuri (inclusiv acolo unde ei îşi rod papucii acum) şi ştiu care este realitatea presei "independente şi dependente" din R. Moldova. Diferenţa, vă zic cu toată certitudinea (vorba lui Filat), e fooaartee mică. "Prietenii" ştiu de ce.
Astăzi citesc cu stupoare un articolaş scris de un băiat cu handicap fizic, care nu şi-a dorit niciodată să ajungă jurnalist, dar soarta l-a lovit din nou şi s-a făcut mare culegător de "mere" jurnalistice. El a abordat un subiect, repet, tabu pentru mine. Calitatea morală a jurnaliştilor din R. Moldova, pentru că NU EXISTĂ MORALITATE ÎN JURNALISTICA MOLDOVENEASCĂ. "Prietenii" ştiu de ce.
În materialul ăsta, care sună ca o lecţie din partea unui Guru al ziaristicii Globului Moldovenesc, sunt acuzat şi eu (deşi nu-mi este pomenit numele) de mai multe rele. Omul cu handicap (fizic) face referire la o discuţie pe care am avut-o într-un cerc mai redus, foarte recent. Şi atunci a tăcut. Cică "nu ştie ce se petrece în capul meu". Tinere cu barbă densă, ai tăcut pentru că EŞTI UN LAŞ şi nu poţi da replică pe viu, ci doar ascuns după ecranul computerului. Să polemizaţi în realitate este altceva decât să scriţi genialităţi pe hârţoage sau pe forumuri. Eu am fost şi voi fi mereu deschis la dezbateri, indiferent unde se petrec acestea. Şi nu ascund capul în nisip cum o fac struţul şi unii handicapaţi fizic (sau mintal), dar răspund de tot ceea ce fac şi ceea ce zic. Răspund oricunde, inclusiv în public sau în discuţii tetatet. Iar cei care preferă să dea lecţii, o fac doar ASCUNŞI prin tufişuri, pentru că ştiu că NU au dreptate. "Prietenii" ştiu de ce.
Accept şi admir polemicile între jurnalişti, însă doar când aceştia atacă ideile, părerile, poziţiile. Şi urăsc când se atacă persoanele. Pentru că eu, spre deosebire de cei cu handicap (indiferent care) am învăţat cultura dezbaterilor şi lupt pentru ca aceste schimuri de idei să aibă loc. Pentru că aceasta înseamnă DEMOCRAŢIA. "Prietenii" ştiu de ce.
Abordarea subiectului în cauză de cel care rămâne mereu cu timpul pe loc poate fi explicată de către mine doar prin două lucruri, unul dintre care îl voi spune. Printre discuţiile pe care le-am avut într-un grup ceva mai restrâns, cu prezenţa celui care "tace", am abordat şi un subiect ce ţine de propaganda homosexualismului. Nu am nimic împotriva celor cu devieri de la normalitate (părerea mea "şi a altor savanţi", care, în mod democratic, are dreptul la existenţă, chiar dacă o bucată de Europă încearcă să fim ceva mai ...altfel), dar NU ACCEPT propagarea acestui fenomen în public, prin intermediul diferitor acţiuni, gen "festivaluri" sau "marşuri". Am simţit că cel "tăcut" a fost deranjat de subiectul în cauză deşi continua să tacă. "Prietenii" ştiu de ce.
Al doilea motiv care ar putea fi mobilul de a scrie materialul în cauză este altul. Dar nu-l voi menţiona. Deocamdată. "Prietenii" ştiu de ce.

PS Decât să vă îngrijiţi de soarta unor colegi de breaslă, mai bine aţi avea grijă de propriul vostru Suflet. Dumnezeu ştie de ce!

Expuneţi-vă părerea despre acest material la rubrica "comentarii"!

13 comentarii:

Anonim spunea...

Oleg, despre ce "articolash" e vorba? da un indiciu, ca sunt curioasa sa-l citesc.
in ceea ce priveste homosexualitatea, in europa acest fenomen este larg acceptat (cel putin la modul declarativ) si orice aluzie la faptul ca asta ar fi "deviere de la normalitate" este grav taxata de militantii pentru drepturile omului. Asta e un exemplu de consecinta ricoshet a corectitudinii politice, care, parerea mea, uneori o ia razna.

Anonim spunea...

Oleg, sustin parerea ta cu privire la dezbateri si atacuri la idei si nu la persoana. Urit din partea acelui baiat. Cit priveste gay-ii chiar daca europenii apara acest gen de pacat din punct de vedere al crestinilor si al medicilor, sasi modereze marsurile si praide-urile. Sa si le faca acasa si nu in strada.

Oleg Cristal spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Artur Gurau spunea...

Am citit si articolul Despre potăi şi prostituţie, de paduraru si raspunsul lui cristal. Oleg, ai gresit doar ca l-ai numit |calic|, dar, vezi tu nu toti |prietenii| inteleg toate subtilitatile privind locul de munca si politica editoriala.

Bafta!

Oleg Cristal spunea...

Ca să nu primeşti peste cap, nu ataca. E o regulă de aur. Atâta timp cât sunt lovit sub centură, îmi permit dreptul să ripostez cu toate mijloacele. Şi am multe. "Prietenii" stiu de ce. Cred că "prietenii" s-au identificat. Ştiu ei de ce.

Anonim spunea...

salut oleg,

Cei mai multi gay imi sunt antipatici dar nu-i urasc cu atat mai mult nu ii consider cu handicap, si cu atat mai mult lesbienile. Bine, in realitatea ele sunt mult mai urate decat in filme :)

Dar punctul tau de vedere este OK. Fiecare dintre noi uraste ceva cu siguranta, insa ne ferim sa vorbim despre asta.

Consider ca nu trebuie sa existe subiecte TABU, orice se intampla pe planeta Pamant trebuie sa fie deschis pentru discutie.

Eu, la randul meu, urasc preotii, Biserica si liderii ei, si credinciosii fanatici, indiferente de religie, fie ei crestini, musulmani, etc...Urasc oamenii care cauta explicatii in creaturi sau pokemoni intergalactici care survoleaza Spatiul.

Sunt sigur ca trebuie sa existe aceasta ura in fiecare dintre noi...

Vitalie Sprinceana spunea...

imho, paduraru a calcat peste bat, cum o fac multi jurnalisti, discutand oamenii din spatele ideilor, nu ideile din fata oamenilor...la fel, nici tu nu ai procedat corect numindu-l calic...ar putea sa te dea in judecata pentru tratament discriminatoriu al persoanelor cu dizabilitati...

Oleg Cristal spunea...

DEX atestă noţiunea de calic în câteva feluri, inclusiv şi varianta: "atins de o infirmitate vizibilă - ciung". Eu am recunoscut că fac un păcat (în timp ce alţii când mă atacă o facă "în numele adevărului suprem, a moralităţii universale şi a democraţiei desăvârşite"). Motivele de ce am fost enervat la culme de gestul tânărului (care îl apreciam mult şi mă comportam cu el omeneşte, iar el nu a făcut nimic altceva decât să-mi bage cuţitul în spate) sunt multe. Mai multe decât am relatat, deocamdată, în replică. Eu sper că ei vor realiza că au comis o greşeală şi, în cel mai rău caz, nu vor continua. Pentru că voi fi nevoit să continui şi eu. Dar eu nu doresc. Mingea e pe terenul lor.

Vitalie Sprinceana spunea...

intr-un asemenea tip de interactiune, de obicei fiecare parte ia din 'definitii", adica din regulile si rigorile jocului, doar pe alea care sunt convenabile...altfel spus, paduraru va lua din dex definitia ce-i place si-l avantajeaza..si va avea dreptate in felul lui...
in rest, ar fi bine sa se discute asupra continutului "adevărului suprem, a moralităţii universale şi a democraţiei desăvârşite". exista o sansa ca se va descoperi ca de fapt nu prea are obiectii...doar ceva resentimente...si invers

Oleg Cristal spunea...

Vitalie, ai dreptate în toate privinţele. Doar că în DEX nu sunt multe definiţii, cea care se referă la persoană cu handicap fizic am scris-o eu mai sus. Şi nu cred că este o ofensă, Doamne fereşte. E o simplă constatare a unei situaţii regretabile. În ce priveşte discuţiile despre ideile menţionate, sunt mereu deschis. Oricând şi oriunde. O fac cu plăcere, în special, cu persoane ca şi tine, care ştiu ce înseamnă democraţie nu din poveştile spuse de către unii politicieni cu şcoală în PCUS.

Oleg Cristal spunea...

Apropo, Vitalie, unde eşti acum? Cu ce te ocupi? Ai renunţat la ziaristică? O practicai bine.

Anonim spunea...

eu cred ca Oleg a procedat corect, punindu-l la punct pe acel baiat (imi zice si mie cine e acest Pasha si de unde a aparut?). A utilizat arma celui care l-a atacat. Acum nu stiu pe cine doare mai mult. Dar intr-adevar, daca nu vrei sa fii atacat, stai cuminte si nu te sparge in figuri de stil.
Oleg, te citesc foarte des (de citeva ori pe saptamina si aflu de pe blogul tau mai multe lucruri interesante decit aflu in toate ziarele luate la un loc). Nu acorda atentie "prietenilor", ca sint invidiosi. Insa dupa numarul lor iti poti da seama despre valoarea ta, spunea Dostoevski, in Fratii Karamazov. Asa ca Succese!

Anonim spunea...

sunt de acord cu anonim