Ziariştii români nu au fost admişi la conferinţa de presă a preşedintelui R. Moldova

Ziariştii din România nu au fost admişi la conferinţa de presă ţinută, astăzi, de către preşedintele R. Moldova, Vladimir Voronin, tradiţional, la sfârşit de an. La conferinţa de presă nu au fost admişi jurnaliştii de la Radio România Actualităţi şi Rompres, precum şi echipa de la Prima TV, cameramanul căreia este din România, iar reporterul din R. Moldova.
Şefa serviciului de presă al Preşedinţiei a explicat că jurnaliştii de la Prim TV nu aveau acreditarea de la Ministerul de Externe (cameramanul). Situaţia celor doi jurnalişti (România Actualităţi şi Rompres), care, din câte eu ştiu, au acreditare de la MAEIE, nu a fost elucidată.

Câteva cuvinte despre converinţa de presă. În general a fost slab pregătită, în raport cu altele ţinute de şeful statului. S-a simţi din nou agresivitatea lui Voronin la adresa unor subiecte (despre România) sau a unor jurnalişti (Vasile Buntaru, de la Europa Liberă, Lorena Bogza - Pro TV Chişinău etc.). Voronin este obosit şi stresat. Nu mai este sigur pe forţele formaţiunii sale, chiar dacă spune că PCRM va obţine o victorie în 2009 similară cu cea din 2001.

Voi plasa mai jos discursul lui integral, ca ulterior să public separat răspunsuri la întrebări.

Cuvînt introductiv al Preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin,

la Conferinţa de presă din 19 decembrie 2007

Bună ziua,

În primul rînd, ţin să Vă felicit pe toţi cei prezenţi cu prilejul sărbătorilor care se apropie şi să le urez mari succese tuturor publicaţiilor şi companiilor din cadrul audiovizualului pe care le reprezentaţi.

Sper că întrebările Dumneavoastră vor fi interesante şi că eu voi reuşi astăzi să răspund la majoritatea din ele.

Să începem cu un scurt excurs, devenit deja tradiţional, privind situaţia economică şi politică.

Voi aminti tuturor celor prezenţi că ceea ce a influenţat cel mai mult asupra nivelului de dezvoltare economică a ţării a fost în acest an seceta fără precedent. Şi Vă amintesc despre aceasta deloc întîmplător. Dumneavoastră cunoaşteţi că indicatorii economici din primele şase luni ale acestui an denotă o importantă creştere economică. În jumătate de an această creştere a fost de 8 la sută. Raportată la întregul an, creşterea este, în opinia specialiştilor, de puţin peste trei la sută. Acesta este impactul general al secetei asupra economiei. Conform datelor, chiar dacă în agricultură nu s-ar fi înregistrat nici o creştere, indicatorul cumulativ general al creşterii economice ar fi fost de 8 la sută. Însă în sectorul agrar s-a produs o recesiune catastrofală, de peste 30 la sută.

În această situaţie se pot face două concluzii. În primul rînd, aş vrea să le mulţumesc încă o dată acelor ţări care au venit în ajutorul Moldovei în asemenea împrejurări de forţă majoră. Acest ajutor ne-a permis să reducem în mare parte consecinţele dezastruoase ale secetei. În al doilea rînd, a devenit şi mai evident faptul că vulnerabilitatea sectorului agrar al Moldovei, dependenţa agriculturii noastre de factorul meteorologic sînt consecinţele neaplicării tehnologiilor moderne în această ramură a economiei. Acesta este un semnal de alarmă pentru ramura respectivă, o avertizare asupra faptului că modernizarea agriculturii nu mai poate fi tergiversată.

Toţi ceilalţi indicatori inspiră mai mult optimism. În special, aceasta se referă la creşterea investiţiilor. Volumul lor a crescut cu 28 la sută. La executarea bugetului, indicatorii planificaţi au fost depăşiţi cu peste un miliard de lei. Salariul s-a majorat cu circa 22 la sută, în expresie reală – cu 10 la sută. Este evidentă tendinţa de reducere a ritmului inflaţiei. În opinia mea, este foarte important că, pentru prima dată, ritmul creşterii exporturilor s-a egalat cu ritmul creşterii importurilor. Vorbesc doar de ritmurile de creştere, dar nu de indicatorii absoluţi, dinamica însăşi fiind extrem de semnificativă.

În anul curent, toţi Dumneavoastră aţi fost martorii unei construcţii active de drumuri şi ai unei etape realmente noi în dezvoltarea infrastructurii. Darea în exploatare a gazoductului strategic Tocuz-Căinari-Mereni, a traseului auto Leuşeni-Chişinău, construcţia căii ferate Cahul-Giurgiuleşti, lucrările intense pe traseele auto Orhei-Rezina şi Hînceşti-Cimişlia-Comrat – toate acestea nu sînt decît începutul unei ascensiuni de ordin infrastructural şi investiţional ale cărei contururi sînt deja evidente. Moldova se află în pragul unui boom investiţional! În ultimele şase luni s-au schimbat în mod radical calitatea şi structura ofertelor investiţionale. În ţară vin mari companii care au ca obiect de activitate energetica, transporturile, construcţia de drumuri, un şir întreg de bănci străine puternice şi companii din sfera tehnologiilor de vîrf. Despre multe din acestea veţi auzi deja după Anul Nou. Dar ca să nu mă acuzaţi de declaraţii neîntemeiate, voi face o mică abatere şi Vă voi explica ce s-a întîmplat în realitate în Moldova, ce s-a schimbat în ultimii ani, de ce am devenit interesanţi.

Pînă nu demult noi toţi ne lamentam că în Moldova climatul investiţional este unul neatractiv. Dar putea oare el să fie interesant? Ce fel de avantaje putea să vadă investitorul în Moldova? O piaţă de 4 milioane de persoane?

Moldova era o ţară despre care se putea spune doar că timpul ei va trece în curînd. Înseşi elitele politice declarau aceasta deschis. Soluţionarea problemei transnistrene nu interesa pe nimeni, relaţiile cu Rusia se dezvoltau după principiul remanenţelor – într-un noroc! De procesele eurointegrării nici nu se gîndeau să se ocupe. Cadrul legislativ nu a fost codificat, povara fiscală era extrem de grea pentru această regiune - 32%. Numărul enorm de regulamente, de coordonări şi de alte bariere birocratice nu putea fi supus nici chiar unui simplu calcul aritmetic.

Şi faţă de vecinii din Est, şi faţă de vecinii din Vest ţara noastră reprezenta o provincie. Puteam declara la nesfîrşit că Moldova este centrul Europei, dar nu se ştie de ce toţi se străduiau să ocolească acest centru.

Ce s-a schimbat în mod principial?

Astăzi eu pot să afirm cu toată certitudinea că arhitectura acelui model care a început să fie construit începînd cu anul 2001 a fost finalizată. Această muncă extrem de grea, şi poate nu întotdeauna înţeleasă dintr-o parte, ne-a adus la noi condiţii de start. Anume acest model trebuie să devină acum bază stabilă pentru o dezvoltare durabilă.

În primul rînd. Noi am modificat formatul relaţiilor cu Rusia şi cu ţările CSI. Acum aceste relaţii nu au un caracter pur şi simplu pragmatic, ele au devenit cu adevărat relaţii de parteneriat. Vă voi spune cu tot temeiul că din toate ţările din această regiune relaţiile noastre sînt astăzi exemplare. Noi am păstrat piaţa de liber schimb, am soluţionat problemele privind perceperea taxei pe valoarea adăugată, am semnat un contract transparent şi pe termen lung de livrare a gazelor, există înţelegere reciprocă în privinţa principiilor reglementării transnistrene.

În al doilea rînd. Modernizarea europeană a Moldovei în cadrul Planului de Acţiuni Moldova-Uniunea Europeană a devenit un stimulent şi un factor de extremă importanţă pentru reformele interne. În primul rînd, pentru reformele cu caracter democratic general. Eurointegrarea Moldovei ne-a permis să facem uz şi de noi instrumente pentru soluţionarea problemei transnistrene. Misiunea Uniunii Europene la frontieră şi, totodată, înregistrarea întreprinderilor transnistrene în cadrul legal al Moldovei au făcut posibilă schimbarea întregii dinamici a reglementării. Anume acum noi putem avansa în direcţia extinderii măsurilor de încredere cu Transnistria, în direcţia consolidării civice generale. Mai mult decît atît, Moldova în ansamblu, inclusiv întreprinderile transnistrene, a obţinut regimul de comerţ asimetric cu Uniunea Europeană.

În al treilea rînd. Pe parcursul ultimilor şase ani noi am promovat liberalizarea economică totală. Nu a fost simplu, deoarece la fiecare pas în direcţia reformelor liberale întîmpinam rezistenţa aşa-zisei opoziţii liberale. Însă noi am realizat această liberalizare! Înregistrarea întreprinderilor la un singur ghişeu, reducerea atribuţiilor şi funcţiilor organelor de control, cele două ghilotine, amnistierea capitalului, amnistia fiscală şi introducerea de la 1 ianuarie 2008 a cotei zero la impozitul pe beneficiu.

Acum pot să spun cu toată fermitatea că noi am făcut practic totul, totul ce acum un an părea să fie de domeniul fantasticului. Ţara, economia ei sînt deschise atît pentru Vest, cît şi pentru Est. Legiferînd cota zero a impozitului pe beneficiu, Moldova obţine condiţii exclusive pentru dezvoltarea unei economii orientate la export şi bazate pe atragerea unor investiţii străine masive. Mai rămîn încă problemele sistemului nostru judiciar, problemele privind competenţa funcţionarilor publici. Dar şi acestea sînt probleme care pot fi soluţionate.

Eu nu cred că în cadrul conferinţei de presă de astăzi este oportun să tratăm detaliat tema relaţiilor moldo-române sau cea a reglementării transnistrene. În privinţa celei dintîi eu am spus deja totul. Dosarul moldo-român este acum în curs de examinare în Uniunea Europeană, aceasta fiind deja nu atît problema relaţiilor Moldovei cu România, cît problema relaţiilor României cu Uniunea Europeană. În ceea ce priveşte reglementarea transnistreană, pot să spun doar un singur lucru – din punct de vedere moral-psihologic, problema este deja soluţionată în minte de către toţi actorii principali implicaţi. În curînd timpul va arăta în ce măsură am fost îndreptăţit să fac asemenea aprecieri.

Dacă e să vorbim de situaţia politică internă, aceasta nu ne îngrijorează prea mult. Dumneavoastră vedeţi că opoziţia acţionează iarăşi în beneficiul Partidului Comuniştilor. Mai ales în capitală. Această activitate energică a oponenţilor noştri politici îmi permite să afirm că la alegerile parlamentare Partidul Comuniştilor din Moldova îşi va repeta succesul din 2001.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Expuneţi-vă părerea despre acest material la rubrica "comentarii"!