Petras Austrevicius: Nu văd o alternativă decât aflarea Moldovei în UE

Interviu cu fostul negociator şef al Lituaniei cu UE, Petras Austrevicius

- Povestiţi-ne, pe scurt, despre parcursul european al Lituaniei?

- Lituania a fost „copilul fericit” care a parcurs această cale, deoarece am început acest drum foarte devreme, îndată după redobîndirea independenţei, în 1990. În acelaşi an au început discuţii despre viitorul nostru şi atunci am spus clar că Lituania îşi vede viitorul în Europa unită, în spaţiul euro-atlantic. A fost un început bun, o concepţie bună, care ulterior s-a transformat într-o strategie. Independenţa nu intră în contradicţie cu calitatea de membru în UE şi NATO. Am avut noroc că statele noastre vecine, mă refer la Ţările Baltice şi Polonia, mergeau şi ele spre cele două organizaţii. Am avut prieteni şi parteneri buni în procesul de integrare.

- Cînd au început şi cît au durat negocierile de aderare la UE?

- Aceasta s-a întîmplat în 1996, cînd am semnat Acordul de Asociere. Chiar dacă nimeni nu spune cînd vei adera la UE, dacă semnezi un astfel de document, cu siguranţă vei adera la această organizaţie. În 1996 doar ne imaginam ce volum de muncă urma să îndeplinim, ca să realizăm toate reformele necesare pentru a îndeplini condiţiile de aderare. Majoritatea reformelor au durat anume din 1996 pînă în 2003, chiar dacă s-au făcut multe lucruri şi pînă la semnarea Tratatului de Asociere. Dacă privatizarea a început îndată după redobîndirea Independenţei, sistemul autentic al relaţiilor de piaţă a fost creat doar în perioada în care ne aflam în proces de aderare la UE. Noi am preluat experienţa altor state în reformarea sistemului. Ceea ce i-a ajutat pe alţii, ne-a ajutat şi pe noi, deoarece nu trebuie să inventezi ceva propriu, ci să implementezi experienţa altora, ajustînd-o la specificul propriu. Eu aş recomanda şi Moldovei „să nu inventeze bicicleta proprie”. Bicicleta europeană deja a fost creată. Poate doar să schimbaţi culoarea ei, cea care place mai mult cetăţenilor voştri. Dar totul deja este pregătit. Experienţa acumulată pînă acum, este de aur. De aceea, se pot evita greşelile.

- Cum au decurs negocierile de aderare a Lituaniei la UE?

- Lituania nu a făcut parte din grupul statelor propuse spre negocieri, în 1997. Noi am aprobat însă o strategie corectă. Am demonstrat că această decizie a fost greşită, reuşind să realizăm foarte multe lucruri într-o perioadă de doi ani. Am făcut tot posibilul ca să fim invitaţi la negocieri în 1999, prin decizia de la Helsinki. Deja în februarie 2000 au început negocierile oficiale. Începutul a fost anevoios, dar cu timpul au decurs tot mai rapid. Aceşti doi ani (97-99 n.r.) nu au fost o piedică pentru noi. Astfel, am demonstrat rezultate mult mai bune decît statele care au început negocierile în 1997.

- Care au fost domeniile problematice în negocieri?

- De la început am avut neînţelegeri cu UE legate de activitatea Centralei Atomoelectrice (CAE). Ni se recomanda să decidem soarta acestei Centrale. Noi am spus că vom închide CAE, dar nu vor răspunde de efectele economice, sociale (CAE are cîteva mii de angajaţi). Trebuia să stabilim clar condiţiile de compensare şi de ajutor financiar din partea UE. Cea de-a doua chestiune discutată mai dificil a fost legată de reformele economice, deoarece mai aveam probleme legate de funcţionarea economiei de piaţă. Nu au fost create sau nu funcţionau normal anumite institute ale economiei de piaţă, aşa cum este falimentul şi mecanismele regulatorii civilizate. Nivelul dezvoltării economice era unul dintre cele mai mici din grupul statelor candidate.

- Cum apreciaţi situaţia Lituaniei, acum, după mai bine de trei ani de la aderare?

- Aderarea a fost susţinută de către circa 70% din populaţie şi cred că este firească o astfel de susţinere masivă. Noi sîntem un stat mic ca suprafaţă. Nu putem miza pe dezvoltare, dacă vom avea o piaţă închisă, cu doar 3,5 mil. de oameni. Accesul pe piaţa comunitară a dat un impuls important pentru dezvoltare, la fel ca şi mişcarea liberă a capitalului şi mărfurilor. Este importantă şi posibilitatea deplasării libere a persoanelor, care pot munci legal în orice ţară a UE. Avem o creştere economică în ultimii trei ani de 7-9% anual, în timp ce media pe UE este de 2-3%. Însă a crescut şi inflaţia, deoarece primim multe subvenţii comunitare. Ne mai confruntăm şi cu problema lipse braţelor de muncă. Se dezvoltă nu doar capitala, ci şi provinciile.

- R. Moldova are viitor în UE?

- Da. Cu siguranţă. Puteţi miza pe Lituania şi pe alte state europene că vă vor ajuta să aderaţi.

- Ce recomandări aţi mai da R. Moldova în procesul de aderare la UE?

- Eurointegrarea sună atrăgător, dar nimeni nu ştie de la ce să înceapă. Aceasta înseamnă reforme, după modelul altor state care deja au parcursul calea respectivă. Aceasta este cheia succesului. Nu văd nicio alternativă pentru R. Moldova, decît în UE. Cred în R. Moldova. Oamenii din R. Moldova se simt europeni. Este o cale firească şi este eficientă. Va lua timp, dar trebuie să munciţi şi veţi reuşi.

Dacă veţi crea condiţii pentru business, pentru investiţii, vor fi create locuri de muncă, bine plătite. Oamenii vor trăi mai bine. Se va dezvolta clasa de mijloc, care este baza democraţiei şi dezvoltării. Nu trebuie să fiţi pesimişti, să spuneţi că e greu.

E necesar să dezvoltaţi sistemul bancar şi sistemul de transport. Deschideţi spaţiul aerian pentru companiile cu taxe mai mici. Puteţi să privatizaţi companiile aeriene. Aveţi nevoie de turişti, de persoane care să vină să investească. Sistemul bancar normal este necesar pentru dezvoltarea afacerilor. Deschiderea afacerilor trebuie să fie facilitată şi realizată mai uşor. Trebuie să investiţi în educaţie şi ştiinţă.

- Va influenţa aplicarea Tratatului Comunitar pînă în 2009 asupra perspectivei de lărgire a UE?

- Va influenţa. Acum UE este preocupată mai mult de propria soartă. Toţi doresc să adere la UE, dar la o Uniune funcţională, eficientă. Reformele sînt necesare. E nevoie de un reprezentant unic pentru politica externă. Trebuie să fie eficient şi procesul de luare a deciziilor. UE e o zonă de stabilitate. Cel care devine membru, devine stabil. Şi noi sîntem interesaţi ca să existe cît mai multe state stabile.

- Pînă unde trebuie să se extindă UE?

- Pînă unde se află Europa.

- Dar şi o parte a Rusiei este în Europa. Este loc în UE şi pentru această ţară?

- Rusia a decis să meargă pe calea proprie. Statele care vorbesc că merg pe calea de integrare europeană şi se reformează vor fi în UE, inclusiv R. Moldova.

Expuneţi-vă părerea despre acest material la rubrica "comentarii"!