Uniunea Europeană a privatizat Europa UPDATE 12.20

Titlul sună cu rezonanţă, dar aceasta este esenţa despre care vorbesc tot mai mulţi experţi, în special, din estul Europei (geografice), rămaşi în afara Europei (politico-civilizaţionale). Subiectul dat a fost unul dintre temele abordate în cadrul Mesei Rotunde de la Kiev la care am participat, săptămâna trecută, alături de jurnalişti şi experţi din Moldova, Letonia, Ucraina şi Georgia. În pofida faptului că discuţiile despre UE şi NATO la reuniunea dată au fost interesante, totuşi, principalele impresii le am de la situaţia din Ucraina, care este, cel puţin, la fel de tragi-comică (,) ca şi în R. Moldova. Voi încerca să redau senzaţiile trăite în capitala Ucrainei, deşi îmi este foarte greu să le descriu aşa cum le-am simţit acolo (e nevoie să vezi anturajul, limbajul, inclusiv non-verbal). Relatarea va fi postată ceva mai târziu.

Am decis să mai pun pe blog un şir de linck-uri utile despre Uniunea Europeană, dar o voi face ceva mai târziu. Poate azi, poate mâine. Trebuie să scriu azi şi un raport despre vizită, pentru organizatori.


UPDATE 12.20

În statele de personal ale Metropolitanului din Kiev a fost introdusă zilele acestea o funcţie nouă, care în limba ucraineană se numeşte „трамбувальшiк” (în traducere ar însemna ceva de genul “persoană care împinge ceva sau pe cineva”). Acesta este plătit pentru ca să împingă cu mîinele persoanele care urcă în metrou, în orele de vîrf, astfel ca uşile acestui mijloc de transport să se poată închide. Reacţiile călătorilor sînt diverse, inclusiv foarte agresive. Însă o altă soluţie pentru suprasolicitarea acestui mijloc de transport conducerea Metropolitanului deocamdată nu a găsit.

Săptămîna trecută am revăzut viaţa ucrainenilor, în special din capitala acestei ţări, cu proprii ochi. Am vizitat Kievul pentru a participa la o Masă Rotundă dedicată tematicii integrării euro-atlantice, cu participarea jurnaliştilor şi experţilor din Moldova, Letonia, Ucraina şi Georgia. Deşi subiectele discutate au fost importante şi interesante, cele mai multe impresii le-am avut din afara sălii unde se desfăşura evenimentul. Precedenta vizită la Kiev am avut-o exact trei ani în urmă, în toiul „Revoluţiei Portocalii”. Zilele acestea am urmărit pe viu efectele acelei revoluţii, multe dintre care mi-au amintit acţiunile din 2004 – proteste, placate, scandări, bătăi în stradă şi în Parlament, investigaţii speciale, situaţii nostime etc.

După ratarea alegerii, la începutul săptămînii trecute, a candidaturii premierului Iulia Timoşenko, Rada Supremă (Legislativul ucrainean) a dedicat ziua de joi unor „lecţii” despre modul de funcţionare a sistemului electronic de votare. Iuliei Timoşenko, aşa cum se ştie, nu i-au ajuns două voturi pentru a fi desemnată şeful al noului Cabinet de Miniştri, deşi coaliţia majoritară avea suficiente mandate. Vina s-a dat pe sistemul electronic de vot. Astfel, deputaţii ucraineni au audiat reprezentanţii serviciului de securitate din Ucraina, ai Procuraturii Generale, ai celor care administrează sistemul electronic în Radă etc. Concluzia e că sînt mai multe concluzii şi nu se ştie care este adevărată.

Şedinţa respectivă a început, însă, cu nişte altercaţii între deputaţi, devenite tradiţionale în Parlamentul de la Kiev. Preşedintele Legislativului, Iuri Luţenko nu a putut din prima să-şi ocupe locul în prezidiu, deoarece acesta era blocat de către deputaţii din opoziţie, fiind nevoit să conducă sesiunea de la tribuna centrală. Revenit la locul său din prezidiu, acesta s-a trezit alături cu un deputat care îi cerea insistent cuvîntul, însă fără rezultat. „Daţi-mi cuvîntul. Daţi-mi cuvîntul. Da de ce ăştea mă numesc bandit?”, se văicăra deputatul, care îl tot trăgea de mînecă pe spicher. Peste cîteva minute mai mulţi deputaţi şi-au schimbat cîţiva pumni la tribuna centrală.

În aceiaşi zi, în faţa consiliului orăşenesc din Kiev un grup de tineri, simpatizanţi ai Mişcării „Pora” şi ai Blocului Iuliei Timoşenko, s-au adunat pentru a protesta împotriva unui oarecare „Leonea”, care „este distrugătorul democraţiei”. Deoarece pichetul nu a fost autorizat, poliţia iniţial a intervenit în forţă, smulgînd cîteva placate atîrnate de copacii din preajmă. „DJ”-ul mitingului, o persoană de vreo 40 de ani, stătea la distanţă cu un microfon şi comenta „cum se luptă cu democraţia din Ucraina”. Poliţia a renunţat, iar tinerii şi-au continuat protestul destul de gălăgios. La intrările în Metrou protestau alte grupuri de persoane, care erau împotriva primarului de Kiev.

Vineri, Rada Supremă urma să voteze din nou candidatura Iuliei Timoşenko, însă nu s-a reuşit nici în această zi. Motivul – dispariţia unei cartele de vot. Şi din nou investigaţii şi anchete. Din nou concluzii diferite. Iar Ucraina rămîne în continuare fără Guvern şi nu iese din criza politică de vreun an. Acolo ne-am dat seama cît de importantă este stabilitatea politică în ţara noastră. Fără bătăi în Parlament.

În cadrul Mesei Rotunde, una dintre cele mai bune intervenţii a avut-o Alexandr Dergaciov, expert al Institutului de Cercetări Politice şi Etnonaţionale al Academiei de Ştiinţe din Ucraina. Acesta a subliniat că în comunitatea experţilor se vorbeşte tot mai mult de faptul că „UE a privatizat Europa”. Explicaţie e că UE se identifică cu Europa, iar închiderea acesteia faţă de statele geografic europene rămase în afara ei, a dus la ruperea relaţiilor culturale, economice şi de altă natură între state, inclusiv vecine, aflate „pe diferite părţi ale frontierei UE”. Soluţia ar fi, potrivit lui Dergaciov, extinderea UE pînă la frontiera firească a Europei, iar pentru aceasta trebuie să existe o cooperare reciprocă între statele care doresc să adere şi Bruxelles-ul. Necesitatea reformelor în statele ce aspiră la UE, în conformitate cu normele comunitare, a fost un alt subiect intens discutat. Reprezentanţii din Ucraina au pledat pentru „europenizarea ucrainenilor”, ceea ce a provocat nedumerirea letonilor, care au afirmat că „Ucraina şi Moldova sînt în Europa, respectiv cetăţenii acestor ţări sînt europeni”. Spre final s-a ajung la concluzia că trebuie să muncim cu toţii pentru a ne reforma, dar şi să găsim ceva de genul „трамбувальшiк”-ului, care să ne „împingă” mai insistent spre UE. Iar de la aceasta vor avea de cîştigat toţi, inclusiv statele aflate deja în marea familie.

Expuneţi-vă părerea despre acest material la rubrica "comentarii"!