Georgia - ţara cu o politică foarte emotivă

Astăzi poţi să ai 90% din susţinerea populaţiei, iar mâine cei care te-au idolatrizat vor cere decapitarea ta. În felul acesta poate fi explicată, reducţionist, modul de a se face politică în Georgia, în interpretarea mai multor observatori ai vieţii politice din această ţară. Astăzi am făcut cunoştinţă cu situaţia de pe bulevardul Rustaveli (central) din Tbilisi unde sunt circa 400 de corturi, majoritatea goale, ca simbol al protestelor non-stop ale opoziţiei. Am avut şi discuţii cu protestatarii, dar şi cu persoane care urmăresc "la rece" aceste evenimente. Societatea este foarte polarizată şi este o "spiomanie", în special nocturnă în Tbilisi.

Exemple că politica este foarte emotivă sunt mai multe. Primul preşedinte georgian a fost ales cu peste 90% şi ulterior a fost izgonit cu arma de către propriul popor, ulterior a fost omorât. Cel de-al doilea preşedinte (Şevarnadze) a avut iniţial o susţinere relativ mare, ulterior a fost "detronat" prin "revoluţia rozelor". Ca urmare a acestei revoluţii, la conducere a venit reformatorul şi proocidentalul Mihail Saakaşvili, ales la primul mandat cu circa 90%. Acum opoziţia a scos oamenii în stradă cerând demisia lui Saakaşvili, pe care îl acuză de toate relele din lume. Popularitatea lui Saakaşvili este de circa 15%.
Cunoscătorii vieţii politice georgiene spun că acest fenomen (trecerea de la o extremă la alta) este specifică poporului respectiv. "Georgienii nu acceptă politicieni pragmatici. La noi politicienii se apreciază pentru alte calităţi: este frumos, vorbeşte frumos, are declaraţii interesante etc.", ne-a spus reprezentanta unui ONG din Tbilisi.

Protestatarii din centrul capitalei georgiene îl acuză pe preşedintele ţării (pe care cineva l-a numit "kuritza" /găină/ arătând pe o poză în care el este pus la pământ de paza sa de corp în timpul unui bombardament rusesc în august 2008) de faptul că a edificat un sistem totalitar şi corupt. "Nu avem de lucru. Salariile angajaţilor sunt foarte mici. Medicina este foarte scumpă. E mare sărăcie la noi, iar Saakaşvili îşi construieşte palat de un miliard de dolari, cum nici în SUA nu este", spune un protestatar, care a învăţat povestea "pe de rost". El mai spune că poliţia "regimului" ar fi omorît mai multe persoane, iar pe 6 aprilie a bătut protestatarii. "2000 de poliţişti cu cagule pe faţă stau mereu în clădirea Parlamentului care se află în spatele meu. Ei sunt gata mereu să intervină pentru a ne bate", a spus acesta, precizând că salariile miniştrilor sunt foarte mari (circa 4 mii USD) (ceea ce nu este chiar adevărat, după cum am precizat ulterior). Zilnic, la ora 18.00, în centrul oraşului se adună mai multă lume (din partea a 13 partide de opoziţie, care au pus drapelele proprii pe grupurile de corturi, fabricate identic) pentru "a afla ultimele informaţii şi a pune la cale acţiunile următoare".

În Georgia există trei posturi TV cu acoperire naţională, care fac propagandă pentru putere, inclusiv televiziunea publică (opoziţia a organizat aşa-numitul "coridor al ruşinii" pentru angajaţii acestei televiziuni, care trec zilnic la muncă prin coridorul de oameni, care îi ...înjură şi îi îndeamnă să renunţe la funcţii) şi două posturi TV care fac propagandă pentru opoziţie, dar care emit doar în regiunea capitalei. Şi posturi de radio simpatizante opoziţiei nu prea sunt. Doar ziare.

Despre calitatea opoziţiei georgiene ne-a vorbit o cunoştinţă de la un ONG local. Din spusele acesteia, o mare parte din cei care acum cer demisia lui Saakaşvili au lucrat în echipa acestuia, iar acum îl acuză de toate relele (de parcă doar el a gestionat ţara). La fel, mulţi lideri din opoziţie au un trecut criminal şi, pentru oamenii raţionali (non-emotivi), nu prea prezintă încredere.

Cele întâmplate pe 6 aprilie (altercaţiile între protestatari şi poliţie, soldate cu 18 spitalizaţi) au fost provocate, cum ne spune persoana respectivă, de către un lider din opoziţie, care este "mai mult un om de show, decât politician". Acesta ar fi îndemnat protestatarii să se îndrepte la MAI-ul georgian şi a fost primul care a sărit gardul după care erau poliţiştii. Ulterior.... povestea e clară...Majoritatea liderilor opoziţiei s-au speriat şi au încercat să oprească masele, dar....ca şi la Chişinău....

Ceva mai târziu voi încerca să împărtăşesc impresiile despre oraşul Tbilisi.

Expuneţi-vă părerea despre acest material la secţiunea "comentarii"!