Paradoxul sindicatelor moldoveneşti. Încrederea faţă de acestea este la fel de slabă ca şi faţă de partidele politice

În R. Moldova se atestă un fenomen destul de îngrijorător. Sindicatele noastre au trecut pe o linie moartă. Şi nu din lipsa de bani, aşa cum mereu se face trimitere în cazul inactivităţii (lipsei de eficienţă). Ci din alte motive. Care sunt acestea?
Barometrul de Opinie Publică, realizat la comanda Institutului de Politici Publice în perioada septembrie-octombrie 2008, arată că încrederea moldovenilor faţă de sindicate a scăzut esenţial, apropindu-se de nivelul încrederii faţă de partidele politice, care "domină" coada topului de mulţi ani. Astfel, doar 16% din cetăţenii noştri au încredere în sindicate, cu 2% mai mult decât încrederea faţă de partidele politice. Neîncrederea faţă de sindicate se apropie de 60%. Aceasta în condiţiile în care majoritatea angajaţilor sunt membri de sindicat şi plătesc (cu voie sau fără), lunar, taxa de membru al sindicatului, în valoare de 1% din salariu. În condiţiile în care salariul mediu pe economie creşte anual cu 20-25%, aceasta înseamnă că şi bugetul sindicatelor creşte anual cu 20-25%. Prin urmare, nu putem spune că acestea duc lipsă de mjloace financiare (se vorbeşte că salariul lunar al şefului federaţiei sindicatelor este de 17 mii de lei, de 7-8 ori mai mare decât salariu mediu pe economie). De ce moldovenii nu au încredere în sindicate, în condiţiile în care acestea trebuie să fie principalul instrument de reprezentare a intereselor angajaţuilor?
Spre exemplu, căderea cortinei de fier a fost posibilă inclusiv graţie Sindicatului "Solidaritate" din Polonia, care a fost principalul promotor al schimbărilor democratice în respectiva ţară. Zilele acestea în Italia se desfăşoară proteste stradale, organizate de sindicatele din învăţământ. În orice ţară democratică, această instituţie este foarte importantă, ea articulând şi agregând interesele angajaţilor. La noi, se mimează acest proces.
De ce se întâmplă aceasta? Sindicatele noastre au credibilitate apropiată partidelor politice deoarece acestea au multe puncte de interdependenţă, pe alocuri chiar interferenţă. Lideri sindicali sunt membri de partid (interesant, cum aperi interesele angajaţilor în faţa "abuzurilor puterii" dacă eşti membru al formaţiunii de guvernământ?). Activitatea sindicatelor moldoveneşti este, de cele mai dese ori, mimată. Liderii acestora "se află în treabă" de ochii lumii.
Câţi angajaţi au beneficiat vreodată de bilete de odihnă în sanatoriile ce aparţin sindicatelor? Personal am avut acest noroc (de fapt, l-am câştigat) în ultimul an de studenţie, când Universitate, prin intermediul sindicatului studenţesc, m-a premiat cu un bilet la mare (îmbinată cu teroarea ţânţarilor) la baza de odihnă a Universităţii, de pe litoralul ucrainean. În rest, nu prea simt efectele sindicatului pe care-l plătesc. Dar Voi?


Expuneţi-vă părerea despre acest material la secţiunea "comentarii"!