Democraţia găgăuză - între separatism şi incompetenţă

Unii găgăuzi, pretinşi „democraţi”, provoacă noi bătăi de cap R. Moldova. Mai multe semnale ce vin, în ultimele săptămîni, din Uniunea Teritorial Autonomă Găgăuzia (UTAG), trebuie să ne pună pe gînduri. Renaşte separatismul găgăuz, similar celui de acum două decenii, e şantaj la adresa Chişinăului sau pur şi simplu e vorba de incompetenţa unor demnitari şi forţe politice din această regiune? De cîteva zile poşta electronică a ziariştilor de la Chişinău este „bombardată” de mesaje din partea Mişcării „Găgăuzia Unită”, părintele fondator al căreia este Mihail Formuzal, Başkan al autonomiei, forţă cvazipolitică reprezentată de aproximativ o treime din deputaţii aleşi în primăvara trecută în Adunarea Populară de la Comrat. Aceste mesaje încearcă să convingă presa de la Chişinău că în sudul Moldovei „nu există separatism”. Atunci ce este? Să o luăm de la capăt.
Vă mai amintiţi cînd Başkanul Formuzal, în martie 2008, şantaja Chişinăul pentru ca din bugetul republican să fie finanţate alegerile legislativului autonomiei? Respectarea legii de către autorităţile moldoveneşti ar provoca, potrivit guvernatorului regiunii, „înstrăinarea populaţiei din regiune faţă de centru”. Tot atunci el a vorbit despre posibilitatea organizării unor „alegeri locale de sine stătătoare”. Chiar dacă Formuzal repetă că aceste poziţii nu sînt secesioniste, ele au creat o anumită atmosferă în Găgăuzia.
Nu a trecut mult timp că cei de la Comrat s-au crezut deja conducători de stat. Pe 19 septembrie 2008, Adunarea Populară a votat o declaraţie, prin care, cică, ar recunoaşte „independenţa” regiunilor georgiene Abhazia şi Osetia de Sud. Din cei 34 de deputaţi, pentru acest pretins document au votat 18 deputaţi. Fracţiunea Partidului Comuniştilor, înţelegînd absurditatea acţiunii în cauză, a boicotat şedinţa. La respectiva acţiune a legislativului regional vom reveni. Mai întîi de toate, vom relata despre peripeţia prin care a trecut textul „documentului”.
Parlamentul local a aprobat un text, iar peste cîteva zile a fost difuzată presei declaraţia „cenzurată”. Potrivit declaraţiei citate de Agenţia Infotag, Adunarea Populară ar fi recunoscut „independenţa” celor două regiuni rebele din Georgia în baza „tratatelor de prietenie, colaborare şi ajutor reciproc”, semnate cu Osetia de Sud şi Abhazia în 1992-93. De evidenţiat că astfel de „tratate” cu Osetia de Sud şi Abhazia are semnate şi regiunea separatistă Transnistria, care, de asemenea, „a recunoscut independenţa” provinciilor georgiene. În declaraţia citată de Infotag se mai vorbea despre „autodeterminarea poporului găgăuz”, „lezarea în drepturi şi libertăţi a poporului găgăuz”, „autodeterminarea găgăuzilor în anii 1989-1990”, „represiuni”, „marginalizare naţională şi arestul liderilor, blocade economice şi ameninţarea cu războiul” etc.
Aceste sintagme apocaliptice au dispărut din textul declaraţiei, publicat, cîteva zilei mai tîrziu, pe pagina web a autonomiei http://www.gagauzia.md şi pe site-ul Mişcării „Găgăuzia Unită” http://edingagauz.com. În schimb, au fost păstrate unele formule prin care legislativul regional ar recunoaşte „independenţa” respectivelor teritorii şi îndeamnă conducerea R. Moldova să facă acelaşi lucru. O confirmare a faptului că textul a fost modificat este şi un mesaj scris pe forumul http://edingagauz.com de către o persoană care a semnat „8:B>@” şi care afirmă că a fost la şedinţa în care s-a votat “documentul”. El regretă că liderii din Găgăuzia “au devenit fricoşi şi au dat înapoi”. Au înţeles oare acestea ce prostie au făcut? Cine le-a scris textul declaraţiei votate şi cine le-a „redactat” documentul? Potrivit unor informaţii, în elaborarea declaraţiei au fost implicaţi doi politicieni cunoscuţi de la Chişinău, care, ulterior, au criticat gestul Adunării Parlamentare.
Acum despre gestul sfidător şi iresponsabil al aleşilor legislativului găgăuz. Ei ştiu foarte bine că nu au avut niciun drept să aprobe un atare document, deoarece Găgăuzia NU este subiect de drept internaţional. Pentru cine este scris statutul UTAG, prevederile din Constituţia R. Moldova referitoare la Găgăuzia, precum şi legile autonomiei? Ar fi bine ca deputaţii locali să le mai citească uneori, în propriul interes. Sau decizia Adunării Populare a fost o provocare la adresa Chişinăului? Cu ce scop?
De altfel, în presa din regiune, cea naţională, dar şi din Rusia, tot mai des apar idei potrivit cărora Găgăuzia ar trebui să aibă o cotă de reprezentare în Parlamentul de la Chişinău şi drept de veto. Cota de reprezentare este cerută chiar dacă în Legislativul R. Moldova sînt mai mulţi deputaţi din UTAG. Iar dreptul de veto înseamnă că o regiune, cu o populaţie de circa 4% din totalul Moldovei, poate bloca deciziile întregii ţări. De altfel, separatiştii de la Tiraspol, anterior, intenţionau să obţină acelaşi drept de veto în parlamentul moldovean. Ca tabloul să fie deplin, pe 2 septembrie anul curent, Mişcarea „Găgăuzia Unită” a felicitat „poporul transnistrean cu ocazia împlinirii a celor 18 ani de independenţă”.
Fărădelegea din legislativul de la Comrat este comisă inclusiv de către membrii unor partide, care la Chişinău se declară foarte democratice şi autentic europene. De ce atunci boşii acestor formaţiuni nu iau măsuri ca supuşii lor să aibă respect faţă de suveranitatea şi integritatea R. Moldova? Într-un recent comentariu apărut pe site-ul www.ava.md, se spune că „potenţiali parteneri ai găgăuzilor la viitoarele alegeri parlamentare pot fi Vasile Tarlev, Dumitru Braghiş, Dumitru Diacov, Nicolae Andronic şi Valeriu Klimenko”.

Expuneţi-vă părerea despre acest material la secţiunea "comentarii"!