Posibile scenarii post-electorale

Cea mai complicată şi agresivă campanie electorală din istoria ţării noastre s-a încheiat. Acum culegem roadele, exprimate nu doar în scorul electoral al concurenţilor, ci şi în calitatea relaţiilor dintre actorii politici ajunşi în Parlament. Cei care până ieri erau declaraţi duşmani de moarte, mâine se vor cuprinde spunând că lucrează "în interesul naţional" şi că au "obiective comune". Nu dau numele partidelor care vor face acest lucru, dar cu certitudine aceasta se va întâmpla şi veţi cunoaşte în cel mult o lună "noii prieteni, vechi inamici".

Doar o propoziţie despre rezultatele alegerilor. Am fost surprins doar de scorul obţinut de PLD şi îmi vine foarte greu să explic această ascensiune (probabil, explicaţia este că oamenii au muncit intens în teritoriu).

După scrutinul din 29 iulie avem o situaţie destul de curioasă. Patru partide: PLD, PL, PD şi AMN, care cumulează 53 de mandate din 101, au anunţat deja că negociază pentru a forma o coaliţie de guvernare. Preşedintele de onoare al PD, Dumitru Diacov a fost printre primii care a pus şi degetul pe rană. Cu 53 de voturi poţi forma Guvernul (sunt necesare cel puţin 52 de voturi), dar nu poţi alege şeful statului (pentru care sunt necesare cel puţin 61 de voturi). Potrivit legisţiei, preşedintele ţării este cel care, în urma consultaţiilor cu fracţiunile parlamentare, desemnează candidatura primului ministru. Deci, cele 4 partide NU pot alege şeful statului, fără concursul PCRM, fapt ce înseamnă că Vladimir Voronin îşi mai păstrează statutul de preşedinte în exerciţiu. În asemenea situaţie, credeţi că Voronin va desemna pentru cele 4 partide candidatura la funcţia de prim-ministru pe care aceştia şi-o doresc? Legea nu-l obligă să se subordoneze doleanţelor fracţiunilor parlamentare. El doar le consultă. Răspunsul aproape cert este NU. El va desemna candidaturi (de exemplu pe Zinaida Greceanâi sau Igor Dodon), care vor propune o formulă de guvern (candidatul la funcţia de prim-ministru îşi face Cabinetul de Miniştri) şi care NU va fi acceptată de cele 4 partide cu majoritate guvernamentală. Ce se întâmplă în acest caz? Actualul guvern poate fi demis, dar până la investirea altui Executiv central îşi exercită limitat activitatea (Guvern tehnic), iar Vladimir Voronin continuă să-şi exercite funcţia de preşedinte de ţară mai bine de un an (Constituţia spune că Parlamentul NU poate fi dizolvat decât o singură dată pe an /CC va explica faptul că aceasta înseamnă 365 de zile/). Alegerile anticipate ulterioare pot avea loc în toamna lui 2010. Cine este interesat într-un astfel de scenariu? Practic nimeni. Prin urmare, coaliţia celor 4 este puţin probabilă. 

Un alt scenariu teoretic este coalizarea PCRM cu unul dintre cele 3 partide care au suficiente mandate ca să aleagă şeful statului şi să instituie Guvernul. Formula PCRM + PD a fost exclusă de liderul democraţilor atât în campania electorală, cât şi după scrutin. Personal NU cred într-o astfel de coaliţie şi motive sunt mai multe (poate le expun cu altă ocazie). PCRM + PLDM este la fel de puţin probabilă. PCRM + PL este exclusă chiar la nivel teoretic. 

Intervine scenariul care cred că este cel mai realist: PCRM+PD+?(+AMN/PLD). Explic. Cel mai probabil, viitoarea coaliţie va avea cel puţin trei actori, doi dintre care sunt PCRM şi PD (ultimul ca partid cel mai apropiat doctrinar de comunişti). Al treilea participant la alianţa de guvernare ar putea fi PLD sau AMN. Nu exclud şi formula coaliţiei celor patru, care ar fi una destul de bună. 

Ce ar însemna o atare "coaliţie mostruoasă" ori, cum mai poate fi poreclită, "remake 2005". Pornind de la faptul că chiar şi prostul se învaţă din greşelile proprii sau ale altora, de această dată trebuie să se evite gafele comise acum patru ani. În plus, situaţia este diferită, deoarece în 2005 PCRM dispunea de 56 de mandate şi a creat propriul Guvern. Acum ei vor fi doar parte a unui Guvern format de către mai multe partide (unele posturi ministeriale, cum ar fi cel de la MAI, MJ + PG + o nouă componenţă a Consiliului de observatori ai TRM + retragerea lui V. Voronin din funcţiile cheie ale statului etc.). Dacă în 2005 o influenţă puternică asupra "alegerii preşedintelui Voronin" de către opoziţie au exercitată unele grupuri de influenţă americane, netransparent, acum acest rol va fi preluat de către UE, care joacă mult mai transparent şi are ce oferi Moldovei în schim (granturi, împrumuturi, începerea negocierilor privind noul acord juridic RM-UE, cu perspective pentru eliminarea vizelor şi crearea unei zone de liber schimb etc.). UE poate servi şi drept "garant" al noii coaliţii. 

Ce aduce respectiva coaliţie? Astăzi, liderul PLD Vlad Filat a făcut un apel către toţi alegătorii, inclusiv cei care au votat pentru PCRM, să se revină la normalitate, să ne coagulăm societatea, uitând de războiul politic recent. E firesc acest lucru, deşi "ecoul lui (războiului)" va mai fi mult timp auzit. Coalizarea între foştii duşmani (PCRM şi liberali, cu puntea de legătură centristă a PD-ului) va transmite un semnal puternic către cetăţeni: GATA ! Campania electorală s-a încheiat, acum trebuie să depunem cu toţi efortul să depăşim criza social-economică şi să avansăm accelerat pe calea integrării europene. Se poate de întrecut chiar şi Ucraina, destul de uşor, dacă există o voinţă politică puternică în acest sens. 

În condiţii de criză, societatea are nevoie de suflu nou, iar o astfel de coaliţie ar putea servi pentru o bună parte din populaţie drept imbold şi element de optimism (unde-i unul, nu-i putere /e dictatură sau autoritarism/, unde-s doi, puterea creşte /şi deja apar elemente de democraţie/). Este demonstrat că starea de optimism ajută mult la depăşirea problemelor (oamenii lucrează mai productiv, nu se consumă cu stresul etc.). 

O atare coaliţie poate servi drept semnal pozitiv şi pentru UE, care de mult timp ne tot îndeamnă să învăţăm a negocia, pentru că lumea democrată trăieşte pe bază de comromis (Vlad Socor spunea că în democraţie, compromisul şi negocierile fac parte din viaţa cotidiană a politicienilor, iar Moldova nu are această cultură). Dacă noi demonstrăm că vrem şi putem să lucrăm împreună pentru un scop strategic - integrarea europeană cu toate efectele de rigoare (modernizarea pe toate domeniile, democratizarea autentică etc.), atunci UE va fi mult mai deschisă şi generoasă cu Moldova. Tot atunci şi alte organizaţii financiare internaţionale vor fi mult mai receptive la solicitările R. Moldova. 

Totuşi, o atare coaliţie prezintă un risc pentru partidele de pe eşichierul centru-dreapta, deoarece o parte din alegătorii lor nu ar înţelege gestul de "trădare", aşa cum s-a întâmplat în cazul PPCD. Respectiv, PL ar avea de câştigat din cauza "poziţiei intrasigente". Însă, dacă respectiva coaliţie demonstrează că este una de reuşită (există toate temeiurile să se creadă că poate fi reuşită), atunci partidele respective chiar pot câştiga politic.

Acum aştept criticile şi viziunile voastre referitoare la scenariile post-electorale. 

UPDATE 21.07.09 

Bineînţeles că mai sunt şi alte scenarii, pe care ieri nu le-am scris pentru că eram prea obosit. Unul pe care vreau să-l menţionez acum este cel potrivit căruia Lupu reuşeşte să convingă cel puţin 8 foşti colegi de partid sau din echipa guvernamentală, deputaţi comunişti, să treacă de partea "partidei democrate" pentru a vota şeful statului şi a participa la guvernare (PL+PLD+PD+AMN+8 deputaţi (ex)comunişti). Din informaţiile mele, Lupu deja discută cu mai mulţi deputaţi PCRM acest lucru. Totuşi mi se pare puţin realizabil scenariul respectiv, ţinând cont de faptul că după 5 aprilie UN SINGUR vot dar nu a fost posibil de găsit de către PCRM, chiar dacă formaţiunea în cauză dispune de mult mai multe pârghii de "convingere". 

Expuneţi-vă părerea despre acest material la secţiunea "comentarii"!