Fundamentalismul moldovenesc UPDATE 15.10

Zilele trecute, în timpul unei discuţii avute cu studenţii de la facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării (USM), directorul Institutului European de Studii Politice, Viorel Ciubotaru, mi-a recomandat un titlu de material: "fundamentalismul politicii moldoveneşti". Eu de mai mult timp tot gândeam să scriu ceva de felul ăsta, dar să nu mă reduc doar la politică, chiar dacă totul se reduce la ea. Am decis să scriu astăzi un material care despre "fundamentalismul moldovenesc", care, deşi mai paşnic decât cel islamic, este la fel de periculos şi anti-european. Pe parcursul zilei îl voi posta pe blog.


UPDATE 15.10

La început de mileniu trei, în R. Moldova se mai utilizează instrumente născocite de către Stalin. Paradoxul cel mai mare e că acestea sunt folosite de către cei care se declară anti-comunişti, chiar dacă au crescut în sistemul sovietic şi l-au slujit toată viaţa. Învăţaţi pe timpul statului totalitar să identifice şi să lupte cu „duşmanii poporului”, aceştia continuă şi în zilele noastre să caute „inamici, cozi de topor, trădători ai neamului”, pentru a fi înscrişi în „liste” speciale. În pofida faptului că şi-au schimbat drapelele, de la cel roşu al URSS, la cel albastru al UE, esenţa a rămas intactă. E un soi de fundamentalism, care nu are nimic comun cu europenismul pe care declară că-l promovează. Poate ar fi de înţeles starea lor, pătrunşi de sovietism pînă în măduva oaselor, dat fiind trecutul care şi-a lansat amprente pentru întreaga viaţă. Marea problemă e că aceştia încearcă să educe şi generaţiile noi în stilul fundamentalist.

Potrivit enciclopediei electronice Wikipedia, fundamentalismul se poate considera un curent radical fanatic, intolerant, această ideologie care nu acceptă compromise, avînd frecvent o origine de natură religioasă, este un ataşament strict la o doctrină anume, fie ea religioasă sau nu în esenţa sa. Sub aspect politic, fundamentalismul corespunde uneori dictaturii (impunerea anumitor puncte de vedere, a unor poziţii, păreri).

Un anumit soi de presă şi politicieni de la Chişinău utilizează sintagma „fundamentalism moldovenesc” doar pentru a identifica ceea ce ei numesc „moldovenism primitiv”. Iar aceasta este prin definiţie un exemplu elocvent de fundamentalism, care este intolerant şi nu acceptă compromise. Pentru aceştia există un singur adevăr pe care „îl deţin” în ultimă instanţa „doar ei”. Hitler vorbea despre „supremaţia biologică a naţiunii ariene”, iar Stalin despre „supremaţia sistemului comunist faţă de sistemul capitalist”. Cei care au încercat să creadă altfel au fost nimiciţi.

„Cine nu e cu noi, e împotriva noastră”, spunea dictatorul Stalin. Fundamentaliştii moldoveni trăiesc după principiul: „cine nu e cu noi ... e împotriva raţiunii; .... e împotriva bunului simţ; ....e împotriva adăvărului ştiinţific; ... e împotriva neamului; ... e împotriva viitorului european” etc. Aceştia susţin că cei care gîndesc altfel trebuie „nimiciţi, distruşi, stîrpiţi de pe pămînt”. Astăzi, un ziar de la Chişinău, declarat ataşat valorilor democratice şi europene, a publicat o scurtă discuţie cu un „ţăran cult”. Esenţa acesteia se reducea la faptul că „ţăranul cult” va veni la Chişinău „cu băieţii din sat” ca să „pună la punct cozile de topor”. Cu ce diferă acest mesaj de sloganul stalinist „să nimicim toţi duşmanii poporului”? Ce are în comun abordarea dată cu toleranţa europeană, cu empatia care trebuie să o cultivăm pentru a intra în Marea Familie Europeană? Şi Iisus Hristos ne învaţă să fim toleranţi, să întoarcem obrazul drept, dacă sîntem loviţi pe obrazul stîng.

Este suficient ca cineva să-şi exprime o părere care nu convine altora, că îndată este taxat cu diferite calificative negative. Mai mult, sînt şanse ca să fie agresat nu doar verbal, dar şi fizic. O să dau un exemplu de atitudine a unor colegi de breaslă faţă de o persoană, comportament care s-a schimbat radical în dependenţă de ce spunea persoana în cauză (nu poţi vorbi mereu lucruri care să placă tuturor). Analistul politic american Vlad Socor a fost un timp idolatrizat de o parte a presei moldoveneşti. Comentariile acestuia apăreau mereu pe paginile respectivelor ziare, el fiind folosit drept vîrf de lance „împotriva regimului”. Nu a trecut mult timp că aceleaşi ziare, aceiaşi jurnalişti care îl ridicau în slăvi pe Socor, i-au declarat boicot acestuia şi l-au atacat foarte dur în fel şi chip, doar pentru că poziţiile acestuia au coincis, alocuri, cu poziţia Chişinăului oficial. E camelionism ori radicalism în comportamentul lor, sau acestea se îmbină? Este doar un singur exemplu din foarte multe existente şi puteţi să observaţi acest fenomen în preajma fiecăruia dintre voi. Pentru că noi nu ne-am învăţat deocamdată ce este europenismul, ci mai trăim cu un fundamentalism de sorginte sovietică. Eseistul şi prozaistul britanic, Edward Morgan Forster scria: „Slavă Democraţiei, în primul rînd pentru că acceptă varietatea şi în al doilea rînd pentru că permite critica”. Noi cînd vom accepta varietatea, chiar dacă uneori nu ne place? Unul dintre preşedinţii americani spunea că „pot să nu fiu de acord cu o părere, dar sînt gata să lupt pentru dreptul ca aceasta să fie expusă”. Fundamentaliştii luptă doar „pentru adevăr”, adică pentru o singură poziţie.

Unul dintre directorii de presă din capitala noastră ceva timp în urmă lansase ideea întocmirii unei „liste de trădători”. Vă mai amintiţi cum NKVD-ul şi „upalnamocennîie” întocmeau listele cu „kulaci” şi „duşmani de clasă”, care erau lichidaţi sau căraţi în Siberia? Care e diferenţa? Contemporanii noştri nu au arme sau vagoane pentru a semăna leit cu cekiştii? Ce comun au aceste activităţi cu valorile europene?

Fundamentalismul a fost şi este o problemă a umanităţii. Democraţiile avansate luptă cu acest flagel, fie el religios, politic sau de altă natură. Să nu uităm că Europa este o „unitate în diversitate” şi dacă dorim să aderăm la UE trebuie să ne învăţăm să trăim ca şi europenii. Să renunţăm la fundamentalismul nostru.

Expuneţi-vă părerea despre acest material la rubrica "comentarii"!