Moldova în căutarea destinului civilizaţional (I)

Materialul de mai jos a fost scris de o persoană care are mai multe studii în Occident (în câteva state) şi care a activat într-un şir de proiecte internaţionale, deţinând posturi cheie. Are experienţă de lucru şi în companii importante din Occident. Din anumite considerente, numele este schimbat.
Am decis să public acest material (are 22 de pagini cu tot cu trimiteri), pe etape, deoarece îmi pare interesant, dar, în special, provocator. Este o analiză controversată asupra multor aspecte ale contemporanietăţii. De la lupta civilizaţiilor, pe plan global, la căutarea unei identităţi şi identificarea destinului poporului care locuieşte în R. Moldova. Această analiză critică, făcută, după cum spuneam, de către o persoană care ştie bine realităţile din Occident şi Orient, ridică multe semne de întrebare. Scopul acestuia, pe lângă faptul că reprezintă o viziune asupra mai multor fenomene şi procese, este să sensibilizeze atât opinia cercurilor gânditoare din interiorul ţării, cât şi a Marilor Puteri (ştiu cu blogul este citit de către reprezentanţii mai multor misiuni diplomatice acreditate la Chişinău, dar şi de către persoane care lucrează în instituţii europene din Bruxelles şi Luxemburg, precum şi în instituţii guvernamentale ale SUA).
Cu siguranţă, articolul va provoca nedumerirea şi respingerea din partea unor persoane, înţelegerea şi susţinerea din partea altor oameni. Această îşi doreşte. Lansarea unei polemici.
(materialul poate fi preluat, tirajat şi comentat liber).


Vlad STOIAN

Articolul analizează influenţa, manifestările şi reacţia Republicii Moldova la extinderea modelului secular, liberal şi post-modern al lumii, promovat de civilizaţia Occidentală, inclusiv prin politica de Europenizare. Astfel, este propusă teza că dezvoltarea Moldovei este influenţată de confruntarea economică, ideologică, geopolitică şi strategico-militară între civilizaţia seculară Occidentală modernă şi cea Creştin-Ortodoxă. În continuare se propune idea că dezvoltarea Moldovei în mod crucial depinde de păstrarea identităţii civilizaţionale şi statale, precum şi de realizarea unui proiect naţional, care să se băzeze pe credinţa, tradiţia, cultura, şi istoria autohtonă, să împrumute practici Occidentale adecvate şi să fie promovat de elita naţională. Abordarea utilizată depăşeşte dihotomii conceptuale “autoritarism vs democraţia” sau “economia dirijistă vs economia de piaţă”, care au determinat în mod absolut covîrşitor discursul academic şi politic din Moldova în perioada independenţei. În acelaşi timp, este important de menţionat că expunerea reprezintă mai degraba o abordare reflexivă a realitatii, decît o cercetare riguroasă ştiinţifică, bazată pe o metodologie de cercetare clară şi fundament empiric corespunzător. În linii mari, convingerea că destinul Moldovei într-o lume globalizată reprezintă un subiect prea important pentru a avea un caracter static, reflectat printr-o singură paradigmă existenţială, a determinat apariţia acestui articol.

Modelul universal al progresului liniar

După destrămarea colosului sovietic, lumea a fost încadrată în idea globală seculară post-naţională şi post-religioasă precum că progresul este liniar şi societatea se mişcă spre un model civilizaţional unic, unde există state care excelează pe această cale, şi altele, care trebuie să fie „împinse” spre limite trasate de acest model, declarat ca fiind un ultim adevăr. Modelul îşi are originea ideatică în Renaştere şi în explicaţia raţională a istoriei, care în viziunea apologeţilor raţiunii a reprezintat o „dezvoltare firească a culturii” (Herder). Hegel a conceput istoria ca fiind o dezvoltare liniară a a ideii absolute în spirit, reprezentate de libertate. Progresul la Hegel era „fixat” prin dezvoltarea artei, ştiintei, religiei şi filosofiei. În mod similar, Marx a definit sensul istoriei în dezvoltarea socială maximă, care conduce la eliberarea tot mai mare a fiecărui membru al societăţii, iar în calitate de criteriu al progresului era declarat nivelul productivităţii muncii sociale.

În societatea contemporană modelul progresului liniar se manifestă prin extinderea valorilor conceptului neo-liberal al economiei de piaţă; puterea “mîinei invizibile” (Adam Smith) şi ideologiei “Wall Street”; autonomiei şi individualismului “cetăţenilor lumii” pentru care “ubi bene – ubi patria” (unde este bine – este şi patria); drepturilor omului; supremaţiei legii; procedurilor şi instituţiilor asupra persoanelor; calităţii elective a puterii politice şi a unui sistem politic, care favorizează decentralizarea pe verticală şi orizontală. În conformitate cu acest model, în baza promovării drepturilor universale ale omului va aparea un “om perfect”, viaţa spirituală a căruia va fi prin excelenţă telurică (demistificată) şi va fi determinată de libertatea individuală în selectarea unui următor bun de consum, sau al unui următor partid politic din opoziţie pentru taxarea guvernanţilor. Puterea voinţei şi “spritualitatea abstractă” ale “omului perfect” vor constitui fundalul de protejare al umanităţii şi moralităţii, iar toleranţa va fi un mijloc de edificare a armoniei universale între oameni de diferite etnii, rase, convingeri, religii, etc. Astfel, caracterul sincretic al relaţiilor interumane va genera “oameni perfecţi şi liberi”, lipsiţi de povara tradiţiei, memoriilor colective sau convingerilor şi credinţei personale.

Legimitatea modelului, chiar calitatea acestuia de adevar în ultimă instanţă, este conferită în primul rînd de bunăstarea şi puterea economiilor occidentale, care în societatea globală a consumatorilor (consuming animals, eng.) a devenit un bun suprem, iar viaţa fizică a oamenilor o valoare supremă. Universalismul modelului este promovat de organizaţii şi instituţii cu pretenţii de autoritate supremă, care eliberează “certificate de maturitate” statelor şi naţiunilor. Astfel, se crează impresia că odată cu împărtăşirea absolută a ideiilor conţinute în modelul postmodern Occidental şi implementarea corectă a recomandărilor “comunităţii internaţionale” de către toate statele şi naţiunile va apărea o lume mai bună în care nu va exista sărăcie, conflicte de orice fel, iar economia de piaţă globală, comerţul liber şi tranzacţiile comerciale interdependente vor constitui generatoare de creştere economică pentru toţi, corupţia va fi limitată sau chiar eliminată de proceduri şi instituţii, iar democraţia va constitui un mod ideal de organizare a societăţii.

Manifestările modelului se conţin în multiplele recomandări ale Consiliului Europei (CE), “criteriile de la Copenhaga” pentru potenţiale state candidate la accederea în Uniunea Europeană (UE), condiţionalitatea Fondului Monetar Internaţional (FMI), bazată pe promovarea politicilor de austeritate fiscală şi monetară, indicaţiile Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) de-a limita bariere protecţioniste în mişcarea bunurilor şi capitalului, etc.

Proiectul economic gobal

Cea mai desăvîrşită expresie economică a ideologiei post-moderne s-a conţinut în aşa-numitul “Consensul de la Washington” (CW), elaborat de Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Trezoreria Statelor Unite ale Americii şi unele universităţi din SUA după destrămarea URSS pentru statele “în tranziţie” spre economia de piaţă şi democraţie. În linii mari, cercurile influente financiare de pe Wall Street au creat un model de reguli de joc în care capitalul statelor dezvoltate (în primul rînd al Statelor Unite) să se simtă bine, şi în care creditele acordate statelor şi guvernelor în tranziţie să aducă profituri imense prin schimbarea regulilor de joc în care Occdentul să ocupe un loc dominant. Astfel, CW, avînd origini în caierul ideaic al lui Friedrich von Hayek si Milton Friedman, promovează politici monetariste conservative, care includ liberalizarea comerţului, privatizarea, deregularea şi reducerea rolului statului în economie. Autoritatea guvernelor trebuie să fie limitată, ramura legislativă să reprezinte voinţa electoratului, iar ramura judiciară să asigure respectarea regulilor de joc de către toţi actorii vieţii economice, sociale şi politice. În general, CW a declarat urmărirea a două obiective principale: creşterea economică după o perioadă de costuri sociale, şi consolidarea libertăţii individuale şi democratiei prin “eliberarea” pieţii de către amestecul statului. Economia de piaţă a fost declarată ca find o conditie sine qua non a creşterii economice durabile.

Pe parcursul secolului XX teoria economiei de piaţă a căpătat o autoritate academică imensă, consolidata prin acordarea Premiului Nobel în acest domeniu. În general, economia de piaţă reprezintă un sistem de alocare a resurselor. Teoria economiei de piaţă înaintează idea în conformitate cu care cu cît pieţele sunt mai “perfecte” în termeni de alocare a resurselor, cu atît este mai bună “performanţa” economiei. O “piaţă perfectă” este terenul în care nu sunt bariere în calea mobilităţii resurselor de la o utilizare la alta, există utilitatea maximă a individului (homo economicus), iar libertatea individuală a alegerii este esenţa alocării resurselor. Insă trebuie de remarcat că modelul “economiei de piaţă perfecte” nu a fost realizat niciodată din cauza existenţei imperfecţiilor sau eşecurilor de piaţă, care în corespundere cu economişti conservatori (Oliver Williamson) sunt inerente naturii umane. Astfel, sărăcia, şomajul, creditarea insuficientă a economiei, lipsa “bunurilor publice” precum educaţia primară sau aplicarea legii, intervenţia statului în funcţionarea proceselor economice reprezintă imperfecţiuni sau eşecuri de piaţă. În conceptia neo-liberala (in opoziţie cu cea mercantilistă) statul este un inamic al pieţei. În acest context, se crează impresia că explicaţia fundamentală a succesului economiilor de piaţă bogate rezidă în eliminarea continuă a imperfecţiilor sau/şi eşecurilor de piaţă, ceea ce a condus la apropierea sistemului de alocare a resurselor de modelul economiei de piaţă perfecte. De aici rezultă că statele naţionale, care doresc să intre în clubul economiilor de piaţă, trebuie să finalizeze cît mai curînd tranziţia la economia de piaţă şi să se integreze în economia mondială.

Teoria economiei de piată, însă, nu conţine şi o teorie a creşterii economice. Astfel, doi renumiţi economişti americani Moses Ambramovitz si Robert Solow în anii 50 ai secolului XX au argumentat convingător că teoria economiei de piată nu poate explica creşterea economică a Statelor Unite în perioada cînd acestă ţară a devenit cea mai bogată economie de pe glob. La începutul anilor 90 Paul Romer a menţionat că compeţia perfectă şi “Echilibrul Paretto” sunt insuficiente pentru a explica succesul modelului economiei de piaţă. Este evident că pentru asigurarea funcţionării modelui sunt necesare reguli de piaţă, însa nu eliminarea imperfecţiilor de piaţă, amestecului statului sau idenificarea celor mai bune utilităţi de producere pe baza competiţiei economice perfecte au asigurat succesul şi creşterea economică a ţărilor occidentale. Economia de piaţă este mai degrabă o consecintă decît o pre-condiţie a creşterii economice. Astfel, “revoluţia Internet-ului” în SUA nu ar fi putut să apară fără ca Statele Unite să fi acordat pe parcursul mai multor decenii suport guvernamental dezvoltării tehnologiilor informaţionale (Lazonick, 2003). La baza miracolului economic japonez a stat mobilizarea organizată a finanţării de către băncile comerciale a întreprinderilor inovaţionale şi modelul economic de angajare pe viaţă (un lucru absolut nefiresc în cadrul modelului economic neo-liberal). În China comunităţile de întrepinderi săteşti (Township and Village Enterpises - TVEs) de la început nici nu puteau fi concepute ca forma de proprietate de modelul neo-liberal, ceea ce nu a împiedicat aceste unităţi de producere să devină foarte eficiente. Şi nu în zădar Rusia modernă acordă o atenţie deosebită dezvoltării inovaţiilor în cadrul procesului de producţie (în special nanotehnologiilor) şi creşterii productivităţii muncii.

Astfel, în locul controlului pieţii asupra resurselor de către statele în faza de dezvoltare/creştere economică a fost preferat un control organizaţional. În această ordine de idei, corporaţiile de stat, care sunt create în Rusia pentru a realiza obiective extrem de ambiţioase de dezvoltare, şi care deţin un control organizaţional asupra alocării masive a forţei de muncă şi capital sunt privite de către economişti neo-liberali ca nişte “imperfecţiuni de piaţă” enorme. Cu toate acestea, modelul economic universal, lansat la inceputul perioadei de tranziţie, care promovează idea bunăstării în baza introducerii imediate şi ireversibile a regulilor de joc şi instituţiilor economei de piaţă liberale în toate statele lumii continuă să domine discursul politic şi academic.

Impactul modelului economic universal

Odată cu triumful paradigmei economice neo-liberale de dezvoltare în majoritatea statelor lumii, s-a constatat că aceasta abordare nu aduce bunăstare în plan global, favorizează statele bogate şi elitele financiare globale, conduce la pauperizarea statelor în curs de dezvoltare, care nu pot face faţă presiunilor competiţiei mondiale.

S-a demostrat că dezvoltarea nu este inevitabilă. Joseph Stiglitz si Karla Hoff au remarcat că eliminarea distorsiunilor pieţii, impuse de guverne naţionale, nu constituie o condiţie necesară şi nici suficientă pentru asigurarea bunăstării globale. Impunerea din exterior a “bolşevismului de piaţă” a creat un cerc vicios pentru statele sărace în care nivelul insuficient de dezvoltare a rezultat într-un grad înalt de imperfecţiuni informaţionale, care au condus la apariţia instituţiilor informale şi corupţia cronică. Privatizarea şi liberalizarea forţată într-un mediu puţin regulat din punct de vedere juridic şi lipsit de instituţii consolidate ale economiei de piaţă (guvernarea corporativă, instituţii regulatoare ale competiţiei) au condus la distrugerea capitalului social şi organizaţional şi apariţia oligarhilor în Rusia (Joseph Stiglitz, 1999).

Pentru a diminua efectele negative şi spijini tranziţia la economia de piaţă, statele dezvoltate au iniţiat programe de asistenţă fostelor state comuniste şi altor state în curs de dezvoltare (PHARE, TACIS, EBRD, ENPI). Către anul 1992 toate statele din Europa Centrală şi de Est, precum şi statele Baltice şi statele CSI au devenit membre ale Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Mondiale. Efectele asistenţei externe însă sunt foarte ambigue. Asistenţa alimentară de urgenţă a fost o cale pentru Occident de-a se debarasa de surplusurile proprii (generate de sisteme socialiste de subvenţionare a producătorilor agricoli), afectînd competitivitatea producătorilor autohtoni (Polonia), sau consolidînd reţele criminale (Rusia) (Marie Lavigne, 1999). Asistenţa tehnică a fost considerată ca fiind inadecvată, furnizată de către instituţii şi consultanţi fără cunoştinte solide ale situaţiei din statele recipiente. Această asistenţă deseori a fost percepută ca fiind un mijloc de-a finanţa de către Occident instituţii de cercetare şi consultanţă proprii şi de-a crea o modalitate de-a cunoaşte mai multe despre posibilităţile de afaceri în statele recipiente. Atunci cînd asistenţa financiară a fost oferită, eficienţa a fost deseori compromisă de dificultăţi în asimilarea fondurilor Occidentale. Capacitatea redusă de asimilare a fost cauzată de către infrastructura învechită, capacităţi instituţionale şi administrative reduse şi, astfel, a condus la înregistrarea unui impact ne-esenţial asupra creşterii economice. Cel mai important însă este faptul că asistenţa nu era ajustată la realităţile autohtone şi era direcţionată doar spre anumite sectoare şi spre susţinerea anumitor politici pentru a schimba viaţa economică, socială şi politică în conformitate cu modelul produs de Occident.

Recentă criză financiară globală, preţurile mondiale exagerate la hidrocarburi, subvenţionarea masivă a producătorilor agricoli din statele dezvoltate (UE prin Politica Agrară Comună, SUA prin Corporaţia de Creditare a Producătorilor), şi schimbările climaterice globale au condus la declanşarea unei crize alimentare în multe state în curs de dezvoltare asiatice şi africane. Chiar şi în aceste condiţii Occidentul continuă să refuze renunţarea la poziţia sa dominantă în sistemul economic mondial, defavorizînd pe ceilalţi participanţi la schimburi comerciale globale şi preferînd să se concentreze asupra eforturilor de producere a bio-energiei din produse alimentare, pe cînd foametea globală se raspîndeşte. În condiţiile actuale este greu de imaginat că umanitatea va putea repeta calea Occidentului spre bunăstare, pentru că aceasta este legată de acutizarea problemelor globale ale lumii şi periclitează însăşi existenţa umanităţii. În prezent sistemul economic mondial a creat situaţia în care 6 procente din populaţia planetei consumă aproape 35 de procente de resurse mondiale.

(Va urma...)

Expuneţi-vă părerea despre acest material la secţiunea "comentarii"!