Atenţia Uniuni Europene (UE) faţă de Republica Moldova creşte direct proporţional cu numărul de probleme din ţara noastră. Situaţia post-electorală din această primăvară ne-a demonstrat încă o dată că europenii pot fi sensibilizaţi în mod special de situaţiile conflictuale. Logica acestor reacţii este simplă: UE are nevoie de stabilitate la frontierele sale şi încearcă să intervină de orice dată este necesară detensionarea relaţiilor între doi sau mai mulţi subiecţi. Aşa a fost şi, de exemplu, în cazul războiului ruso-georgian din august 2008, în „războaiele gazelor” din Rusia şi Ucraina (2006; 2009), precum şi în crizele politice din Ucraina (2006-2008) şi Georgia (2007; 2009). Bruxelles-ul dispune de mecanisme şi instrumente pentru antrenarea în reglementarea diferendelor de orice ordin (mai puţin cu caracter militar), de la bune oficii, la politici regionale şi finanţare comunitară. Din cauza faptului că UE înseamnă 27 de state-membre cu interese cât mai diverse, uneori eficienţa implicării acesteia este redusă. Inclusiv din acest considerend mai mulţi cetăţeni moldoveni s-au declarat nemulţumiţi de modul în care europenii au încercat să gestioneze situaţia de după alegeri din Moldova.
Pe parcursul lunilor aprilie-mai 2009, am avut parte de o atenţie sporită din partea UE, deşi motive pentru bucurie sunt prea puţine, deoarece interesul a fost motivat de probleme care au un caracter mai mult asiatic, decât european. Opoziţia a acuzat partidul de guvernămînt de fraudare a alegerilor, pe 6 aprilie tinerii au ieşit în stradă să protesteze paşnic „contra fraudei”, iar acţiunile de masă din 7 aprilie au degenerat în acţiuni violente soldate cu devastarea clădirilor Preşedinţiei şi Parlamentului. Au urmat acţiuni represive şi disproporţionate din partea poliţiei, reţinerea şi maltratarea a zeci de persoane. Puterea a învinuit liderii a cîteva partide de opoziţie, precum şi România, de tentativă de lovitură de stat. Societatea moldovenească s-a extremizat, sporind gradul de agresivitate la toate nivelele – de la cetăţeanul simplu la elita politică, mass media. Dialogul dintre Putere şi Opoziţie se reduce la declaraţii şi agresiuni reciproce, antagonismul ridicîndu-se la cote maxime, fapt care, cel mai probabil, va provoca alegeri parlamentare anticipate în plină criză economică. Raportul dintre Republica Moldova şi România s-a deteriorat semnificativ. Nici vorbă de negocieri şi consens, care sunt valori europene, iar toleranţa şi empatia actorilor politici este apropiată de gradul zero.
Pe acest fundal negativ, UE a întreprins mai multe tentative ad-hoc de aplanare a conflictului, încercînd, deocamdată fără rezultat, să aducă părţile la masa de tratative. În această perioadă, Chişinăul a fost vizitat de Mirek Topolanek, premierul Cehiei, ţară care prezidează UE, Javier Solana, Înaltul Reprezentant al UE pentru Politica Externă, care ulterior a mai avut şi o convorbire telefonică cu preşedintele moldovean în exerciţiu, Vladimir Voronin. Reacţii la cele întîmplate în Moldova a avut şi Benita Ferrero-Waldner, comisar UE pentru Relaţii Externe şi Politica Europeană de Vecinatate, iar Reprezentantul Special al UE în Republica Moldova, Kalman Mizsei s-a aflat în capitala noastră mai multe zile, în care s-a întîlnit de mai multe ori atît cu reprezentanţii partidului de guvernămînt, cît şi cu cei ai opoziţiei, societatea civilă. Situaţia din Moldova a fost şi obiectul unor declaraţii din partea preşedinţiei UE, a miniştrilor de externe din Franţa, Cehia şi Suedia (troica UE). Pe 24 aprilie şi Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat o Rezoluţie privitoare la situaţia din Moldova, ca urmare a documentării la faţa locului a mai multor emisari ai Consiliului Europei. În lunile aprilie-mai, Comisia pentru Afaceri Externe a Parlamentului European a avut cinci reuniuni la care s-a discutat situaţia din Republica Moldova. În perioada 26-29 aprilie, Moldova a fost vizitată şi de o delegaţie a Parlamentului European, care s-a documentat la faţa locului cu situaţia post-electorală, pentru a pregăti un proiect de Rezoluţie al acestui for. Ca urmare a vizitei de documentare a eurodeputaţilor în R. Moldova, precum şi a dezbaterilor în comisia de specialitate, pe 7 mai Parlamentul European a aprobat Rezoluţia referitoare la situaţia din Republica Moldova. (http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=TA&reference=P6-TA-2009-0384&language=RO )
În ziua în care eurodeputaţii, reuniţi în şedinţă plenară la Strasbourg (Franţa), au discutat şi au aprobat documentul care ia în vizor situaţia din ţara noastră, la Praga (Cehia) s-a înregistrat un alt eveniment care are legături directe cu perspectiva europeană a Moldovei, dar şi anumite tangenţe cu starea post-electorală de la noi, despre care vom menţiona pe parcurs. Reprezentanţii oficiali ai 27 de state-membre ale UE şi din 6 state ale vecinătăţii estice a UE, alături de oficialităţi ce reprezintă instituţiile comunitare (Comisia Europeană şi Consiliul European) au semnat Declaraţia de la Praga privind lansarea oficială a Parteneriatului Estic, propus de Comisia Europeană la iniţiativa Poloniei şi Suediei. Anume la aceste evenimente, consumate pe 7 mai 2009, ne vom referi detaliat în continuare.
Rezoluţia Parlamentului European – o radiografie a evenimentelor de la Chişinău
Aprobarea de către Parlamentul European a Rezoluţiei din 7 mai referitoare la Republica Moldova scoate în evidenţă cîteva elemente. Mai întîi de toate, deputaţii europeni au demonstrat că sînt bine informaţi despre situaţia din ţara noastră şi că nu sunt influenţaţi de declaraţii sau „realităţi virtuale”. În document sunt punctate toate problemele ce figurează pe ordinea de zi în spaţiul pruto-nistrean şi se propun soluţii practice pentru depăşirea acestora. Rezoluţia subliniază în primul său punct „importanţa unei relaţii mai apropiate între UE şi Republica Moldova” dar şi „necesitatea de a colabora în vederea ridicării gradului de stabilitate, securitate şi prosperitate pe continentul european şi a prevenirii apariţiei unor noi linii de demarcaţie”. Prin urmare, anume grija europenilor faţă de „stabilitate şi securitate” în preajma frontierelor sale este piatra de temelie a documentului în cauză.
Rezoluţia insistă asupra respectării statului de drept şi a drepturilor omului, condamnînd ferm toate devierile şi încălcările în acest sens înregistrate după alegerile parlamentare. În această ordine de idei a fost exprimată îngrijorarea vizavi de „arestările ilegale şi arbitrare, de numeroasele încălcări ale drepturilor omului ale persoanelor arestate, îndeosebi în ceea ce priveşte dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi supus abuzului fizic, torturii, tratamentelor inumane, degradante sau punitive, dreptul la libertate şi la securitate, dreptul la justiţie şi dreptul la libertatea de adunare, de asociere şi la liberă exprimare”. Parlamentul European a solicitat „lansarea unei investigații speciale în cazurile persoanelor decedate în timpul evenimentelor ce au urmat alegerilor, precum şi în cazul tuturor acuzaţiilor de viol sau rele tratamente în timpul detenţiei, şi a arestărilor operate pe criterii politice”, iar responsabilii de brutalitate şi violenţe îndreptate împotriva persoanelor reţinute „să fie aduşi în faţa justiţiei”. De asemenea, s-a propus crearea unei comisii independente de investigaţie a evenimentelor post-electorale, cu participarea experţilor din partea UE şi Consiliului Europei.
Pentru depăşirea situaţiei conflictuale, parlamentarii europeni insistă asupra instituirii unui „dialog naţional, cu participarea guvernului şi a partidelor de opoziţie”, care ar conduce la „ameliorare semnificativă a procedurilor democratice şi a funcţionării instituţiilor democratice din Republica Moldova”. Dialogul constructiv, cu implicarea societăţii civile şi a organismelor internaţionale reprezintă, potrivit Parlamentului European, „singura cale pentru a depăşi situaţia” în care se află ţara noastră. Consensul între guvern şi opoziţie e necesar şi pentru a îmbunătăţi procesul electoral, ne sugerează aleşii din Legislativul European, care, de asemenea, evidenţiază şi importanţa sistemului judiciar şi al mass media. Eurodeputaţii recomandă Comisiei Europene şi Consiliului European să dea dovadă de o implicare mai activă în gestionarea situaţiei din Republica Moldova.
Un subiect aparte al Rezoluţiei se referă la relaţiile moldo-române. Parlamentul European a deplâns decizia Chişinăului de expulzare a ambasadorului român şi de a introduce obligativitatea vizelor pentru cetăţenii României, stat-membru al UE. Ei au solicitat autorităţilor moldoveneşti să abolească vizele pentru români, care sunt, totodată, şi cetăţeni europeni. La capitolul „libertatea de circulaţie” este şi solicitarea adresată Consiliului şi Comisiei, de a revizui sistemul de vize al UE pentru Republica Moldova, în vederea relaxării condiţiilor regimului de acordare a vizelor cetăţenilor moldoveni, îndeosebi a condiţiilor financiare.
Observăm că la aproape o lună de la aprobarea documentului, niciunul dintre punctele acesteia nu a fost respectat, situaţia rămănînd neschimbată. Pînă în prezent nu a fost creată o comisie independentă de investigaţie a situaţiei post-electorale, iar vinovaţii de încălcarea drepturilor omului nu au fost traşi la răspundere. Nici reprezentanţii puterii şi nici cei ai opoziţiei nu au făcut paşi serioşi pentru deblocarea situaţiei şi reluarea dialogului, iar cît priveşte relaţiile moldo-române, ele continuă să degradeze.
Lipsa acţiunilor din partea puterii poate fi explicată şi prin nemulţumirea ei faţă de conţinutul Rezoluţiei. Iniţial reprezentantul Moldovei la Consiliul Europei şi Parlamentul European (Strasbourg), Eugenia Kistruga a refuzat să participe la dezbaterile din cadrul Parlamentului European referitoare la situaţia din Moldova, ulterior şi preşedintele Comisiei parlamentare pentru politica externă şi integrarea europeană, Grigore Petrenco a evitat să participe la şedinţa la care s-a aprobat textul Rezoluţiei. Mai mult, Petrenco a supus unei critici dure Rezoluţia, care „abordează unilateral situaţia din Republica Moldova”. (http://omg.md/Content.aspx?id=2948&lang=1) El a numit acest document drept „insultă la adresa poporului Republicii Moldova”, declarînd că Rezoluţia "aduce autorităţilor constituţionale ale ţării acuzaţii grave şi nefondate, şi nu contribuie la îmbunătăţirea climatului politic din Republica Moldova”.
În timp ce reprezentanţii puterii de la Chişinău au criticat textul documentului, cele trei partide parlamentare de opoziţie (Partidul Liberal, Partidul Liberal-Democrat şi Alianţa „Moldova Noastră”) au salutat Rezoluţia, declarînd că aceasta este „o primă angajare serioasă a UE în ceea ce se întîmplă în Republica Moldova”. (http://www.europalibera.org/content/article/1624518.html) Reprezentanţii acestor formaţiuni au participat la sesiunea de la Strasbourg la care s-a discutat şi aprobat documentul respectiv.
Aprobarea unui conţinut de Rezoluţie defavorabil Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a mai scos în evidenţă un fapt. În 2007 PCRM a aderat la grupul politic Stînga Europeană. Mai mulţi observatori politici au atenţionat atunci asupra greşelii tactice a PCRM, explicînd că Stînga Europeană are o influenţă minimă în Parlamentul European, în timp ce grupul Socialiştilor, la care ar fi putut adera comuniştii moldoveni, are a două ca mărime reprezentare în acest for. Solidaritatea bazată pe afiliere politică s-a demonstrat şi în cazul grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa din Parlamentul European, care a susţinut opoziţia liberală de la Chişinău (AMN este afiliată acestui grup politic). Prin urmare, dacă PCRM ar fi făcut parte din grupul Socialiştilor, putem presupune că tonul acestei Rezoluţii ar fi fost altul.
Parteneriatul Estic – optimism rezervat
Rezoluţia Parlamentului European, în preambulul său, face trimitere şi la Parteneriatul Estic, o iniţiativă a UE care are menirea de a crea o mai mare stabilitate şi o mai bună guvernare inclusiv în Republica Moldova. Lansarea Parteneriatului Estic a avut loc pe fundalul unor crize politice în Moldova, Georgia, dar şi în situaţie de incertitudine politică în Ucraina, fapt care ar fi trebuit să-i sporească importanţa. Însă summit-ul de la Praga, din 7 mai, la care a fost semnată declaraţia de lansare a Parteneriatului Estic, a fost sub aşteptări. Evenimentul s-a transformat într-o simplă ceremonie, cu o atenţie scăzută. Despre importanţa acestuia putem judeca în baza prezenţei oficialilor. Astfel, de la reuniune au lipsit „greii” europeni, aşa cum ar fi preşedintele Franţei, premierul britanic, cel italian şi cel spaniol. (http://www.unimedia.md/?mod=news&id=10732 ) Dintre cei mai influenţi lideri ai Europei a fost prezent doar cancelarul german Angela Merkel.
Nivelul de reprezentare al Republicii Moldova este similar cu cel al Belarusului, ţara care nu şi-a exprimat niciodată dorinţa de a adera la UE. Din partea Chişinăului Declaraţia de la Praga a fost semnată de către Andrei Stratan, prim-vicepremier, ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene, în timp ce alte 4 state est-europene vecine UE (Ucraina, Georgia, Azerbaidjan şi Armenia) au fost reprezentate de către preşedinţii acestora. Trimiterea la summit a ministrului de externe, care, cu puţin timp înainte de aceasta, a calificat Parteneriatul Estic ca „integrare în UE prin munţii Ararat” (Caucaz) şi care în ajunul reuniunii din capitala Cehiei a fost la Moscova, demonstrează reticenţa Moldovei faţă de această iniţiativă.
a) sarcinile Parteneriatului Estic
În Declaraţia de la Praga (http://www.eu2009.cz/scripts/file.php?id=46526&down=yes ; http://www.delmda.ec.europa.eu/whatsnew/pdf/declaratia_comuna.pdf ) se stabileşte că scopul principal al Parteneriatului Estic este „de a crea condiţii necesare pentru a accelera asocierea politică şi a continua integrarea economică între Uniunea Europeană şi ţările partenere interesate”. Deşi Parteneriatul Estic nu prevede acordarea unei perspective de aderare la UE, prin Declaraţia de la Praga se dă clar de înţeles că acesta este un instrument pentru pregătirea asocierii politice, ca etapă definitorie în procesul de integrare europeană. Altfel spus, informal acest aranjament regional poate juca rolul pe care l-a avut în deceniul trecut Grupul de la Vişegrad (Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria), de anticameră a UE. Pornind de la abordările individuale ale celor 6 state est-europene, ţările respective pot avea acces, prin Parteneriatul Estic, la toate cele patru libertăţi ale UE: libertatea de deplasare a persoanelor, a mărfurilor, a capitalului şi a serviciilor. Într-o situaţie similară se află acum, în raport cu UE, astfel de state ca Norvegia, Elveţia, Islanda (ultima înclinând să adere la UE) etc. Este de înţeles de ce UE evită deocamdată să spună pe şleau că est-europenii sunt aşteptaţi în Marea Familie Europeană. De vină se face „oboseala extinderii”, care a provocat creşterea numărului euroscepticilor şi torpilarea proiectului Tratatului Constituţional (prin votul popular din Olanda şi Franţa), apoi respingerea Acordului de la Lisabona (de către irlandezi). După ultimul val de extindere (2004, 2007), UE trece printr-o criză instituţională, care încă nu a fost depăşită. Şi criza economică mondială îşi are un impact negativ asupra perceperii europenilor referitoare la „politica uşilor deschise”. Dar să luăm pe rând ce oferă Parteneriatul Estic.
Prin acest instrumetn, Uniunea Europeană intenţionează să „exporte” valorile, principiile şi normele sale la vecinii din Est. În documentul semnat în capitala Cehiei se spune că Parteneriatul Estic „va oferi un impuls suplimentar pentru dezvoltarea economică şi socială regională a ţărilor partenere”, ceea ce „va facilita o bună guvernare, inclusiv în sectorul financiar, va promova dezvoltarea regională şi coeziunea socială şi va ajuta ţărilor partenere să reducă disparităţile socio-economice”. Reducerea discrepanţei (la nivel instituţional, normativ, social-economic) dintre statele non-membre ale UE şi cele comunitare ar face mult mai uşor posibila aderare a acestora la UE. De exemplu, nimeni acum nu pune la îndoială faptul că dacă Islanda va adera la UE dacă va decide acest lucru prin referendum.
Parteneriatul Estic scoate de pe agenda publică întrebarea ce formă va avea viitorul document juridic RM-UE, pe care urmează să-l negociem în cel mai scurt timp. Acesta va fi un Acord de Asociere, care va prevedea „crearea sau obiectivul de a crea zone vaste şi comprehensive de liber schimb, ...liberalizarea completă a regimului de vize, ...consolidarea securităţii energetice prin intermediul cooperării în domeniul asigurării şi tranzitului pe termen lung al energiei” etc. În cadrul unei întrevederi pe 7 mai, la Praga, între şeful diplomaţiei moldoveneşti, Andrei Stratan şi Benita Ferrero-Waldner, Comisar European pentru Relaţii Externe şi Politica Europeană de Vecinătate, oficialitatea de la Bruxelles a declarat că „odată ce în Moldova va fi constituit noul guvern, părţile vor iniţia consultări pentru a lansa cît mai curînd posibil negocierile oficiale asupra noului acord moldo-comunitar...”. (http://www.mfa.gov.md/noutati/473439/ ) Recent preşedintele moldovean în exerciţiu a anunţat că, dacă va ieşua alegerea repetată a şefului statului, Parlamentul va fi dizolvat doar după ce va aproba un nou Guvern. Alegerile parlamentare anticipate ar putea avea loc la finele verii sau începutul toamnei. Deocamdată nu este clar dacă UE va fi dispus să îneapă negocierile privind noul cadru juridic cu guvernul ce va fi numit în cel mai scurt timp sau va aştepta stabilizarea situaţiei politice de la Chişinău. Cert e că pînă în prezent Comisia Europeană nu a elaborat mandatul de negocieri cu Republica Moldoa deşi anterior anunţa că o va face pînă la finele anului 2008. La fel de sigur este că semnarea Acordului de Asociere va fi condiţionat de renunţarea de către Moldova la vizele pentru cetăţenii români. (http://www.azi.md/ro/story/3247)
În prima jumătate a acestui an UE realiează în Moldova un studiu de fezabilitate pentru a afla în ce măsură ţara noastră este pregătită pentru un Acord de liber schimb aprofundat şi coprehensibil. Un studiu similar a fost efectuat de europeni cu aproximativ 5 ani în urmă, iar concluziile spuneau că economia moldovenească la acel moment nu era pregătită să facă faţă unei zone de liber schimb cu UE. Referitor la securitatea energetică, Moldova ar putea adera, până la finele anului curent, la Carta energetică europeană. Negocierile în acest sens sunt deja la etapa de finalizare.
Cît priveşte subiectul vizelor pentru călătoria în spaţiul comunitar, Parteneriatul Estic prevede „paşi succesivi, începînd cu facilitarea eliberarii vizelor, urmată de eliminarea taxei de viză şi înfiinţarea unui număr mai mare de consulate şi centre de eliberare a vizelor în regiune”, iar ulterior „eliminarea vizelor şi deschiderea punctuală a pietei muncii din UE”. Spre deosebire de alte state est-europene care fac parte din acest aranjament regional, Moldova şi Ucraina sunt mai avansate în această privinţă. Ambele state au semnate acorduri de Readmisie şi de facilitare a regimului de vize (deşi ultimul document se îndeplineşte cu dificultate). La Chişinău a fost deschis, în aprilie 2007, primul Centru european comun de eliberare a vizelor, care a devenit un exemplu preluat şi de alte state din Balcanii de Vest. Ucraina a început la finele anului trecut negocierile privind anularea regimului de vize cu UE, sperînd că va realiza acest deziderat pînă în 2012.
b) cadrul instituţional de cooperare
Pe lîngă oportunităţile oferite de Parteneriatul Estic prin deschiderea UE faţă de cele 6 state din partea răsăriteană a continentului, această iniţiativă aduce noutăţi şi în ce priveşte mecanismul de cooperare. Odată la doi ani, iar în caz de necesitate şi mai des, se vor desfăşura reuniunile şefilor de stat sau de guvern „27+6”. Este prima dată cînd se implementează o astfel de formulă de dialog regional. La aceste reuniuni se vor pune în discuţie atît chestiunile de principiu ce ţin de dezvoltarea proiectelor în cadrul Parteneriatului Estic, dar şi alte chestiuni regionale. Anual vor fi organizate întruniri ale miniştrilor afacerilor externe. În scurt timp după summit-ul de la Praga s-a decis crearea Adunării Parlamentare „UE-Parteneriatul Estic” (EURONEAST). (http://omg.md/Content.aspx?id=3130&lang=1) Adunarea Parlamentară va fi creată din 120 de membri, dintre care 60 de reprezentanţi ai Parlamentului European şi cîte 10 reprezentanţi parlamentari din fiecare ţară implicată în program. Aceasta se va concentra asupra realizării proiectelor practice. Prin intermediul EURONEAST, se vor promova standarde şi practicile UE în activitatea organelor legislative din cele şase ţări post-sovietice, care sunt parte la program şi adaptarea legislaţiei naţionale ale acestora la cea a comunităţii europene. EURONEAST îşi va putea începe activitatea din toamna curentă, deoarece doar după alegerile în Parlamentul European, care vor avea loc în luna iunie, vor putea fi delegaţi membri în cadrul noii structuri.
În cadrul Parteneriatului Estic există patru platforme tematice, organizate în prezent de către Comisia Europeană şi care vor oferi undă verde sesiunilor cu orientarea specifică şi vor încuraja discuţii libere şi deschise, ce se vor baza pe principalele domenii de cooperare, şi anume democraţie, buna guvernare şi stabilitatea; integrarea economică şi convergenţă cu politicile sectoriale ale UE; securitatea energetică şi contactele între oameni. Întrunirea iniţială a celor patru platforme tematice va avea loc în luna iunie 2009. Fiecare platformă va adopta un set de obiective principale şi realiste care ar trebui să fie actualizate periodic, printr-un program de lucru corespunzător, şi va revizui progresele realizate. Întâlnirile vor avea loc cel puţin de două ori pe an, la nivel de înalţi funcţionari angajaţi în activitatea reformatoare în domeniile relevante de politici. Platformele vor prezenta un raport la reuniunile anuale ale miniştrilor de Externe. De asemenea, în cadrul iniţiativei respective va fi creat Forumul societăţii civile, care va realiza proiecte comune în diferite domenii.
După summit-ul de la Praga, ministrul moldovean de Externe a oferit un interviu pentru Agenţia de presă de stat „Moldpres” în care exprimă un mesaj mai pozitiv referitor la Parteneriatul Estic. (http://www.moldpres.md/default.asp?Lang=ro&ID=109522) El a declarat că „negocierea noului Acord şi simplificarea în continuare a regimului de vize pentru cetăţenii moldoveni sînt priorităţi imediate în relaţiile noastre cu Uniunea Europeană”, iar dimensiunea bilaterală a Parteneriatului Estic „prevede unele mecanisme pentru realizarea acestora pe care noi urmează să le valorificăm la maxim”. „Participarea ţării noastre în cadrul iniţiativei Parteneriatului Estic nu înseamnă că Moldova nu va putea obţine o recunoaştere a perspectivei de aderare într-un viitor. Ba mai mult, Moldova are cele mai mari şanse ca să facă parte dintr-un viitor val de extindere a UE. Sîntem un stat european”, se arată optimist ministrul Afacerilor Externe şi al Integrării Europene.
Concluzii
Chişinăul ar putea să beneficieze ca urmare a sporirii atenţiei Bruxelles-ului faţă de ţara noastră, dacă va demonstra că îşi doreşte o apropiere adevărată de UE şi va realiza recomandările adresate de către europeni, inclusiv cele formulate în Rezoluţia Parlamentului European din 7 mai. Din păcate, deocamdată nicio recomandare formulată în Rezoluţie sau în mesajele oficialităţilor comunitare nu a fost îndeplinită. La punerea în practică a sugestiilor europenilor trebuie să contribuie atît reprezentanţii puterii, cît şi cei din opoziţie, dar şi societatea civilă, care ar putea servi drept verigă de legătură între cele două părţi. Pentru acasta este nevoie de dialog instituţionalizat şi permanent, mediat, pe alocuri, de emisari europeni.
Interesul UE de a avea la graniţa sa o atmosferă de stabilitate coincide cu doleanţa societăţii moldoveneşti, aşa că pornind de la aceasta noi putem miza pe suport comunitar la stabilizarea situaţiei politice şi social-economice din ţară, în spirit european. În aceiaşi ordine de idei putem privi şi Parteneriatul Estic, care reprezintă o nouă deschidere a UE inclusiv pentru Republica Moldova. Acest instrument de cooperare regională ne poate asigura o apropiere graduală de UE, astfel ca după cîţiva ani de realizare a proiectelor comune să putem spera la obţinerea statutului de ţară-candidat. Parteneriatul Estic va facilita considerabil negocierea noului cadru juridic moldo-comunitar, care va fi Acord de Asociere. De modul în care Moldova va realiza în lunile următoare recomandările UE va depinde foarte mult conţinutul viitorului document juridic. Crucial în acest sens vor fi alegerile parlamentare anticipate, care ar trebui să fie libere şi corecte.
Moldova, împreună cu alte state ce fac parte din Parteneriatul Estic, în special Ucraina, ar trebui să participe la elaborarea şi realizarea unor proiecte concrete în baza acestui parteneriat. Acum este necesară generarea ideilor, proces la care trebuie să participe atît instituţiile statale, inclusiv administraţia publică locală, cît şi sectorul asociativ. Noile oportunităţi trebuie valorificate pe deplin. Chiar dacă prezenţa noastră în cadrul acestui proiect alături de state caucaziene şi Belarus ar putea provoca un anumit deranj, Chişinăul, împreună cu Kievul, ar putea servi drept exemplu şi locomotivă pentru integrarea europeană a celorlalte state est-europene. E bine să fii dat exemplu altor state, dar pentru aceasta trebuie să continuăm în ritm accelerat reformele interne şi să păstrăm cursul spre UE.
Expuneţi-vă părerea despre acest material la secţiunea "comentarii"!
Postări
