Responsabilul de reconstrucţia Mănăstirii Căpriana a lipsit de la sfinţirea ei

La 28 august a fost Sfinţită Mănăstirea Căpriana, după ce lucrările de reconstrucţie exterioară a ultimei, celei de-a treia biserici, au fost practic finalizate. La ceremonie au participat preşedintele R. Moldova, Vladimir Voronin alături de premierul Vasile Tarlev. După lipsa misterioasă de la depunerea de flori la monumentul lui Ştefan cel Mare, de Ziua Independenţei, spicherul Marian Lupu a lipsit şi de la Sfinţirea Mănăstirii Căpriana. Cel mai mare semn de întrebare este pus datorită faptului că preşedintele Parlamentului a fost responsabilul principal pentru lucrările de reconstrucţie. El a fost cel care a "recomandat" agenţilor economici să doneze sume importante de bani pentru reconstrucţia complexului monastic. Iar acum întreaga slavă le revin lui Voronin şi Tarlev.

Lipsa lui Lupu de la Căpriana demonstrează o dată în plus că el a fost scos din calcule şi, mai mult, este în confruntare directă cu Voronin. Am aflat că preşedintele Parlamentului ar putea veni în toamnă cu nişte declaraţii tari. Cert e că suportul lui Lupu în cadrul PCRM este aproape inexistent, cu anumite excepţii neimportante.

Occidentul caută un preşedinte pentru R. Moldova!

Astăzi am avut o întâlnire informală cu un Ambasador dintr-o ţară occidentală acreditat la Chişinău şi am discutat un şir de chestiuni ce ţin de politică.

Mai întâi de toate, a fost pusă în discuţie problema vizelor. El a spus că ţara sa este îngrijorată de situaţia creată şi încearcă să ajute Chişinăul şi Bucureştiul în depăşirea crizei, inedite pentru Europa. În opinia lui, de situaţia creată se fac vinovaţi în egală măsură ministerele de externe ale R. Moldova şi României. Printre altele, el a pomenit că ţara pe care o reprezintă a propus României expertiză în ce priveşte scrierea unui Acord politic de bază cu R. Moldova, însă Bucureştiul "a refuzat politicos".

S-a mai discutat despre ce se va întâmpla în 2009, an în care vor avea lor alegerile parlamentare. El a spus direct că şi-ar dori o victorie "a aşa-numiţilor democraţi" (am pus în ghilimele pentru că expresia îi aparţine). Pentru aceasta crede necesară coalizarea forţelor democrate, inclusiv pentru o bună administrare în Consiliul municipal Chişinău, unde a fost creată (parcă) o "majoritate".

A vorbit despre necesitatea continuării reformelor, în special în domeniile problemă cum ar fi libertatatea presei, independenţa justiţiei, sistemul organelor de drept etc. Una din concluziile diplomatului este că "în Moldova nu există presă liberă" şi că în ţara noastră "este limitat dreptul la informare". Din propria experienţă, el a spus că obţine foarte greu informaţii de la politicienii noştri, inclusiv de la cei din opoziţie.

Un subiect aparte a fost dedicat "viitorului preşedinte". Ambasadorul nu s-a lansat în pronosticuri, dar a spus, continuând ideea că Marian Lupu şi Vladimir Filat ar fi "candidaţii susţinuţi de Occident", că "Marian Lupu are o imagine bună, cunoaşte limbile engleză şi franceză, ceea ce facilitează comunicarea şi cunoaşte bine situaţia". El a mai spus că ţara sa nu se va implica direct în susţinerea opoziţiei, dar va îndemna fundaţiile politice să aibă o prezenţă mai activa in R. Moldova.

Din discuţia a fost clar că statele din Vest încearcă să identifice un politician pe care să-l susţină, pe diferite căi, în calitate de nou şef al R. Moldova. De asemenea, facilitează coalizarea opoziţiei. Anterior scriam că americanii "luptă împotriva PCRM", în special prin intermediul IRI. Apropo, în 2004 Blocul "Moldova Democrată" a fost creat cu ajutorul direct al Statelor Unite. De asemenea, la 4 aprilie 2005, Vladimir Voronin a fost reales în funcţia de preşedinte al R. Moldova cu suportul direct al SUA.

Relaţiile moldo-ruse într-o nouă fază de acutizare?

Într-o emisiune la NIT, preşedintele Vladimir Voronin a declarat că cei de l-a "Rospotrebnadzor" nu mai au ce căuta în R. Moldova deoarece "noi nu suntem colonie şi Moscova nu este metropolă". De Ziua Independenţei, Voronin a repetat aceiaşi declaraţie într-un interviu exclusiv pentru "Moldvoa 1", înregistrat înaintea emisiunii în direct, de vineri, de la NIT. Exact acelaşi mesaj, aceleaşi cuvinte. Deci, a fost pregătit de către consilierii săi şi lansat premeditat. La 27 august, când toţi se odihnesc de Ziua Independenţei, Agenţia "Moldova Vin" emite o declaraţie, care a fost scrisă probabil la Preşedinţie şi urma să apară "în aceiaşi zi cu declaraţia de la "Moldova-1", interviul fiind difuzat luni. Însă Voronin "s-a scăpat" şi a spus-o inclusiv vineri, cu câteva zile înainte.
Declaraţia celor de la "Moldova vin" este foarte dură, însă adresată personal celor de la "Rospotrebnadzor". Cred că sunt decizii bune şi reacţii cuvenite la impertinenţa funcţionarilor de la instituţia rusă. Însă este foarte clar că aceia nu mişcă nici din deget fără acordul Kremlinului. Şi chiar dacă ai noştri încearcă să voaleze, mesajul este adresat conducerii de la Moscova. Putin a promis de două ori că vinurile moldoveneşti vor reveni pe piaţa rusă, însă .... deocamdată nimic. Lobby-ul care aceştea au încercat să-l facă pentru câţiva agenţi economici ruşi nu a trecut. Schema "Rospotrebnadzorului" nu este acceptată de Moldova. Şi foarte bine.

Însă mesajele negative vin concomitent cu nişte "comentarii" apărute în presa rusă despre faptul că "Voronin a acceptat planul de reglementare transnistreană prin federalizare şi păstrarea prezenţei ruse". Deci, Rusia ne presează ca să acceptăm anumite elemente din plan, care deocamdată Chişinăul le respinge. Este vorba, mai întâi de toate, de prezenţa militară rusă. A început din nou o încercare de nervi. Cine va ceda primul? Sigur nu Putin. Să vedem dacă şi Voronin va reuşi să-şi menţină poziţiile.

Vasile Tarlev - moştenitorul lui Vladimir Voronin?!

Se pare ca decizia despre succesorul lui Vladimir Voronin în funcţia de şef al statului a fost luată definitiv. Sigur, dacă PCRM va mai obţine un rezultat suficient pentru alegerea preşedintelui ţării cu sau fără parteneri. Evenimentele de ultimă oră demonstrează că Vasile Tarlev este "unsul" lui Vladimir Voronin. De remarcat că actualul prim-ministru nu este membru de partid şi că înainte de a fi desemnat în calitate de premier, în 2001, a fost membru al Partidului Democrat.
Un publicist de la Chişinău se "indigna" că Vasile Tarlev apărea foarte des la "Moldova 1" şi "da indicaţii în stânga şi în dreapta". De Ziua Independenţei, flori la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt au depus primii şeful statului, împreună cu premierul Tarlev şi ...vicespicherul Parlamentului, Maria Postoico. Unde a fost Lupu? Cu siguranţă, Lupu a fost scos din calcul şi prin urmare va apărea din ce în ce mai rar alături de preşedintele ţării şi primul-ministru.
Până acum, Hora Mare de Ziua Independenţei era dansată, cu transmitere în direct la "Moldova 1", de către Preşedintele Voronin. În acest an în Horă s-a încins premierul Vasile Tarlev, o dovadă în plus că se doreşte lustruirea imaginii acestuia şi creşterea popularităţii, pentru a fi şi în calitate de locomotivă electorală în 2009. Raitingul lui Tarlev se apropie de cel al lui Voronin aşa că are toate şansele să egaleze popularitatea primei persoane în stat într-un an şi ceva.

Se pare că şi în Rusia a fost desemnat favoritul cursei pentru fotoliul preşedintelui. Este prim-vicepremierul Ivanov, care are un mesaj foarte radical şi este mult mai periculos decât Putin.

Reuniune informală la Bruxelles într-un format nou pentru Moldova

La ultima conferinţă de presă ţinută de preşedintele Vladimir Voronin la finele lunii iulie, şeful statului a infomat că "la 24 august, la Chişinău, va avea loc o mare reuniune a viceminiştrilor din toate cele 27 de state ale UE, pentru a discuta perspectiva relaţiilor RM-UE". Tot atunci el a spus că acord pentru participare au dat "deja jumătate din numărul total de participanţi". Voronin a greşit atunci locul desfăşurării, deoarece reuniunea are loc, astăzi, la Bruxelles. Nu este foarte clar şi cine participă la ea şi, probabil, cu toate că s-au depus multe speranţe în acest eveniment, probabil că acestea nu vor fi realizate. Mai jos prezint un comunicat de presă al MAEIE despre evenimentul de la Bruxelles.

Astăzi, 24 august 2007, la Bruxelles are loc Reuniunea informală Republica Moldova – Uniunea Europeană „Perspectivele privind dezvoltarea actuală şi viitoare a relaţiilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană”. Delegaţia moldovenească este condusă de domnul Valeriu OSTALEP, Viceministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova.

În cadrul Reuniunii participă viceminiştri de externe şi reprezentanţi permanenţi ai statelor membre ale UE pe lîngă Comunitatea Europeană, reprezentanţii Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene şi Comisiei Europene.

Scopul evenimentului este lansarea platformei pentru discuţii formale şi informale privind dezvoltarea viitoarelor relaţii între Republica Moldova şi Uniunea Europeană, după expirarea Planului de acţiuni RM-UE, precum şi a Acordului de Parteneriat şi Cooperare dintre Republica Moldova şi Comunitatea Europeană, în vederea consolidării graduale a relaţiilor, cît şi avansării acestora la un nivel calitativ nou, care ar stipula clar perspectiva europeană a Republicii Moldova.

Astfel, Valeriu OSTALEP, Viceministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene a informat reprezentanţii statelor membre şi instituţiilor Uniunii Europene despre nivelul implementării reformelor interne stabilite în Planul de Acţiuni RM-UE, în special cu referire la domeniile prioritare prezentate în raportul de Progres al Comisiei Europene din 4 decembrie 2006 şi în cadrul Consiliului de Cooperare RM-UE de la Luxemburg.

De asemenea, a fost prezentată viziunea Republicii Moldova privind principiile de baza ale viitorului document juridic, care urmează să conţină mecanisme şi instrumente pentru asigurarea accesului treptat al Republicii Moldova la cele patru libertăţi ale Uniunii Europene: libertatea circulaţiei persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalului.

În acelaşi context, partenerii europeni au fost informaţi şi despre priorităţile Preşedinţiilor simultane ale Republicii Moldova în anii 2007-2008 în structurile regionale din Sud-Estul Europei, luînd în consideraţie nivelul înalt de implicare a Statelor Membre ale UE şi a Comisiei Europene în susţinerea procesului de integrare regională din cadrul Procesului de Cooperare în Sud-Estul Europei şi CEFTA reformată, după modelul de integrare al Comunităţii Europene.

Un obiectiv nu mai puţin important al Reuniunii informale este coordonarea prealabilă cu statele membre ale Uniunii Europene şi Comisia Europeană a poziţiei Republicii Moldova care va fi prezentată în cadrul Conferinţei Ministeriale „Working Together – Strengthening the European Neighbourhood Policy” organizată de Comisia Europeană la Bruxelles pe data de 3 septembrie 2007.

Totodată la finele evenimentului au fost prezentate propunerile Republicii Moldova în vederea lansării discuţiilor cu Uniunea Europeană asupra unui parteneriat pilot de mobilitate şi de reglementare a fluxurilor migraţionale. În acest context, o şedinţă specializată la acest subiect a experţilor moldoveni şi europeni, urmează să aibă loc la Bruxelles pe data de 18 septembrie curent.

Serviciul de presă al MAEIE

24.08.2007

Se sfârşeşte concediul....

Mai am câteva zile de concediu deşi a fost întrerupt pentru o perioadă mică de timp datorită unor "solicitări" la serviciu. Regret că aproape o lună nu am reuşit să postez informaţii pe blog. În schimb am reuşit să mă concentrez asupra scrierei capitolului II al tezei. O analiza a alegerilor din 2007 a primarului general al municipiului Chişinău. Ca volum a ieşit mai mult decât m-am aşteptat. Circa 100 de pagini cu mărimea 12. Coordonatorul ştiinţific zice că e ok textul, însă se simte puternic stilul publicistic, pe când este necesară o abordare pur ştiinţifică. Am avut aceeaşi problemă şi la scrierea tezei de magistru. Bănuiesc că jurnaliştii care "se lansează să facă ştiinţă" ca şi mine (chiar dacă e un domeniu foarte practic - comunicarea politică)
se confruntă cu respectiva problemă. Sper s-o depăşesc.
În zilele următoare cred că voi relansa editarea operativă şi completă a blogului. Informaţie şi mai multă, şi mai interesantă, şi, sper, mai utilă.
Am plasat (materialul precedent) o informaţie generală despre evenimentele cele mai importante (în viziunea mea, deşi cred că sunt cu mult mai multe astfel de evenimente şi fiecare poate face topul său) de la Declararea de Independenţă. Amintesc, România a fost prima ţară care ne-a recunoscut Independenţa, doar la câteva ore de la votarea ei în Parlamentul de la Chişinău.
Aş vrea să vă implic în alcătuirea unui "alt top" al evenimentelor principale din anii statalităţii noastre, precum şi la dezbaterea problemei "Quo vadis Moldova?".

16 ani de Independenţă

La 27 august Republica Moldova va marca 16 ani de la adoptarea Declaraţiei de Independenţă. La oameni, de regulă, aceasta este vîrsta cînd se formează personalitatea, se pun bazele „scheletului personalităţii” individului matur. Tot la această vîrstă tinerii din ţara noastră pot primi paşaport cu inscripţia „cetăţean al Republicii Moldova” şi, în anumite cazuri, se pot căsători. Dacă pentru o viaţă de om 16 ani reprezintă o perioadă relativ mare, pentru istorie aceşti ani pot fi comparaţi cu „o clipă”. Totuşi, pentru Republica Moldova ei semnifică mult, înseamnă primii ani de statalitate, cînd s-au pus bazele unui nou stat independent pe harta politică a lumii cu toate elementele necesare – teritoriu (deocamdată parţial dezmembrat), populaţie, suveranitate (cu excepţia regiunii separatiste din estul ţării), instituţii statale (Constituţie, Preşedinte, Parlament, Guvern, armată), valută naţională, simboluri de stat (drapel, stemă şi imn).

Perioada de independenţă a fost extrem de încărcată cu evenimente ce vor constitui istoria acestui stat. După recunoaşterea independenţei noastre de către comunitatea internaţională, Republica Moldova a devenit parte a celor mai importante foruri mondiale: ONU, OSCE (CSCE), Consiliul Europei, iar de cîţiva ani avem un obiectiv strategic – aderarea la Uniunea Europeană. Primii ani de independenţă au fost caracterizaţi de cîteva probleme majore cu caracter de tragedie – sîngerosul conflict de pe Nistru, colapsul economic, pauperizarea societăţii. Deşi conflictul transnistrean mai face parte din categoria celor „îngheţate”, la capitolul social-economic ţara noastră a reuşit să-şi revină, înregistrînd din 2000 o creştere constantă a PIB-ului, precum şi a salariilor, pensiilor, burselor, indemnizaţiilor, care sunt achitate regulat şi în bani. Din acest an Republica Moldova a devenit ţară cu ieşire la mare. De la independenţă am avut 10 scrutine desfăşurate pe principiu de pluralism şi am trecut prin două reforme teritorial-administrative. Pentru a împrospăta memoria legată de principalele evenimente prin care a trecut ţara noastră, le vom relata cu anumite detalii.

Republica Moldova în familia comunităţii internaţionale

Pînă în luna decembrie 1991 ţara noastră a fost recunoscută de către majoritatea statelor lumii. Deşi R. Moldova este, de facto, stat-membru al CSI din 21 decembrie 1991, cînd a fost semnat Acordul cu privire la crearea Comunităţii, aderarea de jure la aceasta structură a fost posibilă doar după ratificarea cu anumite rezerve a Acordului cu privire la crearea CSI şi a Declaraţiei de la Alma-Ata, de către Parlamentul moldovean, la 8 aprilie 1994. Statutul CSI a fost ratificat, la fel cu rezerve, la 26 aprilie 1994.

La 2 martie 1992 Republica Moldova devine membru ONU şi drapelul ţării noastre este arborat la sediul central al acestei organizaţii din New York. La 30 ianuarie 1992 Moldova a aderat la Conventia pentru Securitate si Cooperare în Europa (CSCE/OSCE), iar la 13 iulie 1995 Republica Moldova a devenit stat membru al Consiliului Europei, fiind prima ţară din CSI primită în acest for pan-european. Din 1995 şi pînă în prezent Moldova este supusă procesului de monitorizare din partea Consiliului Europei. În 2004 ţara noastră a prezidat Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei. De la declararea independenţei, statul nostru a devenit membru al mai multor organisme internaţionale şi regionale, precum ar fi Uniunea Latină, Organizaţia Internaţională a Francofoniei, Organizaţia pentru Cooperare Economică la Marea Neagră, Comunitatea Opţiunii Democratice GUAM. De asemenea, participă în mai multe proiecte regionale cum ar fi Pactul de Stabilitate în Sud-Estul Europei, Acordul de Parteneriat şi Cooperare în Sud Estul Europei modificat, Politica Europeană de Vecinătate etc.

Alegeri pluraliste

De la independenţă şi pînă în prezent în R. Moldova s-au desfăşurat cinci scrutine pentru alegerea parlamentului (1994; 1998; 2001; 2005), patru pentru alegerea organelor administraţiei publice locale (1995; 1999; 2003; 2007) şi două pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova (1992; 1996). După reforma constituţională din 2000, şeful statului este ales de către Parlament. Pînă acum Legislativul a ales de două ori preşedintele ţării. În istoria ţării noastre au fost trei preşedinţi: primul preşedinte a fost Mircea Snegur (1990-1996), urmat de Petru Lucinschi (1996-2001) şi Vladimir Voronin (2001 - prezent). De asemenea, în această perioadă au fost organizate un referendum constituţional (1994) şi două plebescite consultative (1995 şi 1999).

Constituţia – Legea supremă a ţării

În urma multiplelor discuţii publice, la 29 iulie 1994 Parlamentul de la Chişinău a adoptat Constituţia Republicii Moldova, intrată în vigoare la 27 august acelaşi an. Specialiştii naţionali şi cei străini menţionau că Legea supremă a ţării noastre este „printre cele mai bune în lume”.

Simbolurile statului

Odată cu adoptarea Constituţiei, imnul oficial al Republicii Moldova a devenit „Limba Noastră” (versuri Alexei Mateevici, muzică de Alexandru Cristea), care a înlocuit primul imn din 1991 „Deşteaptă-te române!”, identic cu cel al statului vecin – România. Încă din 1990, Republica Moldova avea drapel – tricolorul şi stemă de stat – „un scut tăiat pe orizontală, avînd în partea superioară cromatica roşie, în cea inferioară - albastră, încărcat cu capul de bour avînd între coarne o stea cu opt raze”.

Armata Naţională

Preşedintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, la 3 septembrie 1991, prin decret, în scopul asigurării apărării suveranităţii republicii şi a integrităţii ei teritoriale, a decis crearea Forţelor Armate ale Republicii Moldova. De atunci 3 septembrie se consideră „Ziua Armatei Naţionale”, care la moment cifrează aproximativ 9 mii de oameni.

Leul – valuta naţională

Banca Naţională a Moldovei a fost înfiinţată în anul 1991. La 29 noiembrie 1993 a fost introdusă moneda naţională - leul moldovenesc. În primii ani de independenţă, inflaţia în Republica Moldova era galopantă. În anul 1993 rata inflaţiei a constituit 2705.7%, în 1994 - 104.6%, iar în 1995 începuse să se stabilizeze, înregistrînd 23.8%, în 1996 - 15.1%, în 1997-1 1.2%. Drept urmare a crizei financiare regionale din 1998, inflaţia din nou a crescut pînă la 18.3%. În 2006 rata inflaţiei a constituit 14.1%.

De la raioane la judeţe şi înapoi la raioane

Ţara noastră a păstrat în primii ani de independenţă divizarea administrativ-teritorială în raioane. În noiembrie 1998 în Republica Moldova a demarat reforma teritorial-administrativă, în urma căreia au fost create 10 judeţe. De asemenea, mai figura Unitatea Teritorial Autonomă Gagauzia şi teritoriul autoproclamatei republici separatiste moldoveneşti nistrene care a fost inclus în judeţul Dubăsari. Din 2003 Republica Moldova a revenit la raioane, acum existînd 32 de raioane, 3 municipalităţi (Chişinău, Bălţi şi Tighina) şi două regiuni cu statut special – Găgăuzia şi Transnistria (cu statut deocamdată nedefinit).

Autonomia găgăuză

După ce în 1990-1991 situaţia în sudul ţării a fost foarte tensionată, aproape de izbucnirea unei ciocniri violente, în 1994 minoritatea găgăuză din zona Buceacului a primit statut de autonomie. În decembrie 1994 Parlamentul de la Chişinău a aprobat Legea cu privire la statutul special al Unităţii Teritorial Autonome Găgăuzia. Această autonomie dispune de executiv propriu (Başcan, ales prin vot direct pentru o perioadă de 4 ani) şi legislativ local (Adunarea Populară). Regiunea are drapel şi stemă proprie.

Problema transnistreană – cea mai mare durere a Republicii Moldova

În noaptea de 1 spre 2 martie 1992, efective ale gărzii transnistrene şi unităţi de cazaci au atacat postul de poliţie din oraşul Dubăsari. Acest eveniment a dat startul unui sîngeros conflict armat, care, în cele cîteva luni de fază activă, a luat viaţa a peste o mie de persoane. Încetarea focului s-a realizat în conformitate cu Acordul moldo-rus din 21 iulie 1992, care a pus şi bazele operaţiunii de pacificare, existente şi în prezent. În 1997 a fost semnat aşa-numitul „Acord Primakov”, care prevedea crearea unui “stat comun”. În iulie 2002 OSCE a prezentat un document care, pentru prima dată, prevedea reglementarea problemei transnistrene prin federalizarea Republicii Moldova. Ulterior, în noiembrie 2003 a apărut aşa-numitul “Memorandum Kozak”, care de asemenea conţinea o formulă de federalizare a ţării noastre ca mijloc pentru soluţionarea diferendului din estul Republicii Moldova. Niciunul dintre aceste documente nu a avut sorţi de izbîndă. În mai 2004 apare Planul preşedintelui Ucrainei, Viktor Iuşcenko, care conţinea mai multe etape de reglementare prin democratizarea şi demilitarizarea regiunii de est a ţării noastre. În primăvara-vara anului 2007 se discută despre un “pachet de propuneri” moldoveneşti care prevăde reglementarea transnistreană, păstrînd unitatea Republicii Moldova (s-a renunţat la federalizare).

Mulţi experţi susţin că diferendul transnistrean a fost principala frînă în dezvoltarea Republicii Moldova.

Renaştere economică după colaps

La începutul anilor ’90 Moldova a liberalizat preţurile şi a început procesul de privatizare, care s-a dovedit nefast pentru ţara noastră. Implozia URSS a dus la ruperea tradiţionalelor relaţii economice pe care Moldova le avea cu alte state din spaţiul sovietic. Dependentă aproape integral de importul resurselor energetice, dar şi de anumite pieţe pe care exporta tradiţional producţia, Moldova a înregistrat o descreştere economică de proporţii. PIB-ul s-a redus de aproape trei ori. Economia a revenit la o creştere pozitivă de 2.1% în 2000 şi, respectiv, 6.1% în 2001. În perioada 2000–2005 PIB-ul, în termeni reali, s-a majorat cu 43%. Ca urmare, rata sărăciei s-a redus cu 41,3%. Pe parcursul ultimilor ani, PIB-ul înregistrează o creştere de 4-7%.

Din cauza economiei joase şi nepromiţătoare, o mare parte a populaţiei a fost nevoită să plece peste hotare în căutarea a noi surse financiare. În prezent mai mult de jumătate de milion din populaţia aptă de muncă lucrează în străinatate. Banii transferaţi în ţară de această parte a populaţiei constituie cca 1 mlrd dolari legal, egal cu suma bugetului de stat pentru 2007.

Neutralitate şi Parteneriat pentru Pace

Potrivit Constituţiei, Republica Moldova este stat neutru. În 1994 ţara noastră a aderat la programul Parteneriatul pentru Pace al NATO, iar în anul 2006 a fost semnat Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO (IPAP), implementarea căruia va contribui la intensificarea dialogului politic şi aprofundarea cooperării RM cu statele aliate şi cele partenere, va asigura modernizarea şi reformarea sectorului naţional de securitate şi apărare.

Acces la mare după o perioadă de aproape 70 de ani

În 2006 a fost finalizată construcţia Terminalului petrolier de la Giurgiuleşti, iar zilele trecute portul din această localitate a primit primul terminal petrolier. Cele aproximativ 200 de metri de la gura Dunărei ne dau acces la mare, astfel că Moldova a devenit şi mai independentă, în special la capitolul „securitate energetică”.

Mergem spre UE

În anii 90 ai secolului trecut, în Moldova se vorbea despre posibilitatea aderării la Uniunea Europeană. În anul 1994 a fost semnat Acordul de Parteneriat şi Cooperare RM – UE, pus în aplicare din 1 iulie 1998, pentru o perioadă de 10 ani. Procesul de integrare europeană a prins contur în 2002-2003, cînd Puterea de la Chişinău a anunţat că vectorul european este unul strategic şi ireversibil. La 13 noiembrie 2002, prin decret prezidenţial, Vladimir Voronin a decis constituirea Comisiei Naţionale pentru Integrarea Europeană. La 22 februarie 2005 a fost semnat Planul de Acţiuni RM-UE, pentru o durată de trei ani. În mai acelaşi an, la Bruxelles a fost deschisă prima Misiune a R.Moldova pe lîngă Comunităţile Europene, iar în octombrie 2005, la Chişinău a fost inaugurat Oficiul Delegaţiei Comisiei Europene în ţara noastră. În aprilie curent în capitala Moldovei s-a deschis primul Centru comun al UE de eliberare a vizelor. Actualmente UE mai este implicată în procesul de negocieri privind reglementarea transnistreană şi acordă asistenţă la hotarul de est al ţării prin intermediul Misiunii EU BAM. La moment se negociază cu Comisia Europeană în vederea obţinerii Preferinţelor Comerciale Autonome ale UE după modelul ofertei similare pentru statele din Balcanii Occidentali, Chişinăul arătîndu-se disponibil să negocieze şi un regim liberalizat de vize cu UE.

Integrarea europeană este dorită de majoritatea clasei politice din Moldova, precum şi de peste 70% din populaţia ţării. După mai mulţi ani de orbecăire la începutul independenţei, acum avem un scop clar pentru deplasare, o ţintă la care dorim să ajungem cît mai curînd – Uniunea Europeană. Să sperăm că la o apropiată aniversare a independenţei noastre, cu toţii o vom sărbători în UE.