Spuneam că societatea moldovenească este dominată de stereotipuri, care, deseori, sunt utilizate în mod conştient pentru a prosti pe alţii. Ceva timp în urmă, un editorialist de la Chişinău a pus mâna pe rană criticând unii politicieni că judecă utilizând stereotipurile. Este adevărat. Doar că... problema trebuia spusă până la capăt. Nu doar politicienii de opoziţie sau cei de la guvernare dau dovadă de gândire şablonată (deseori intenţionat), ci şi jurnaliştii, nu rar, şi lideri ai ONG-urilor (nu voi spune dacă o fac intenţionat sau nu, dar anumite lucruri mă fac să cred că proverbul "cine plăteşte acela arvoneşte" este valabil şi în acest caz). Am abordat acest subiect urmărind modul în care se discută despre congresul VI al PCRM, desfăşurat sâmbătă, 15 martie. Mă aşteptam că formula magică utilizată de societatea noastră (totul e alb sau totul e negru) să funcţioneze şi în situaţia dată. Nu am dat greş. Unii vorbesc cu exaltare despre reformarea PCRM, alţii spun că PCRM nu s-a reformat cu nicio iotă. Întrebarea mea este CE URMA SĂ SE REFORMEZE?
Astăzi un ziar de la Chişinău, acuzat de alt ziar tot de la Chişinău că ar face parte din "presa filatelistă", scrie un material NEREFORMAŢII şi un alt articol, la editorial, despre o "nuntă" (congresele sunt nunţi oriunde, dar nu titlul este important, ci o idee expusă acolo, despre faptul că toţi ştiau dinainte că Voronin va fi reales).
Deci, ce urma să se reformeze la PCRM? Mulţi identifică reformarea cu schimbarea denumirii care, cică se aştepta. Da, în februarie 2005, Voronin a promis la o conferinţă de presă că după alegerile parlamentare PCRM îşi va schimba şi denumirea, în contextul unei reforme mai largi. Însă peste câteva luni au renunţat la ideea respectivă şi au repetat mereu că îşi vor păstra denumirea. Prin urmare, nu a fost nicio surpriză că PCRM a rămas PCRM (doar cei foarte naivi şi neinformaţi credeau că vor renunţa la acest brand). Voronin a şi explicat de ce nu renunţă la PCRM, deoarece "se vor găsi îndată şmecheri care vor înregistra un partid cu această denumire şi doar în baza denumirii vor câştiga 15-20% la alegeri". Omul are dreptate. PCRM este un brand în R. Moldova (vedeţi sondajele de opinie publică şi rezultatele alegerilor), chiar dacă trandul este unul negativ. Aici aş face o paralelă cu băutura Coca Cola, care ştim cu toţii că este una nocivă pentru sănătate, dar majoritatea dintre noi o consumăm. Pentru că acesta este un brand. Întrebat ce cred eu despre păstrarea denumirii, am răspuns că dacă punem în prim plan interesul de integrare europeană, atunci cu siguranţă modificarea denumirii ar fi fost pozitivă pentru R. Moldova (în contextul percepţiei în UE faţă de partidele comuniste). Dacă e să privim din perspectiva interesului politic pentru alegerile parlamentare din 2009, atunci le-aş fi recomandat să-şi păstreze denumirea (cu un an înaintea alegerilor să modifici denumirea şi mesajul principal este o sinucidere politică). Ei au preferat varianta secundă.
Ce s-ar fi schimbat în esenţa formaţiunii dacă denumirea era modificată? Nimic. Aici proverbul despre lupul care-şi schimbă părul şi năravul nu este valabil pentru toată clasa politică moldovenească, majoritatea cu rădăcini într-un trecut totalitar. Ce folos că foştii comunişti, care au lucrat asiduu pentru regimul sovietic, acum s-au denumit democraţi? În comportament şi mentalitate au rămas neschimbaţi şi vorbesc în cunoştinţă de cauză (priviţi doar ce a făcut democratul Formuzal în alegerile Adunării Populare din Găuzia, dând indicaţii să scoată de pe post un interviu şi plasând alt subiect cu caracter electoral, iar duminică, în ziua alegerilor, pune pe post la HIT FM un apel către cetăţenii autonomiei, cu puternic iz de propagandă).
În materialul cu "nunta" se vorbeşte despre faptul că se cunoştea dinainte că Voronin va fi reales în funcţia de preşedinte. Dar cine punea aceasta la îndoială? Liderul PCRM îşi mai păstrează carisma, în special în rândul formaţiunii. Ratingul lui este mai mare decât al formaţiunii. În acest caz, cum trebuia să se comporte cei de la Congres? În plus, practic toate congresele desfăşurate în R. Moldova nu aduc surprize la capitolul preşedinte al formaţiunii. Să ne amintim doar de congresul de constituire al PLD. Cine a pus la îndoială că preşedinte va fi Vlad Filat? Oare cei acuzaţi de alt ziar că ar face parte din "presa filatelistă"? Nu cred.
Încă ceva. Modul autoritar al lui Voronin de conducere a asigurat păstrarea "monolitului" în partid, care, pe de-o parte putem să-l blamăm, pe de altă parte, să salutăm aceasta (imaginaţivă ce s-ar fi întâmplat dacă aripa ortodoxă, care mai visează la URSS şi la Rusia-Belarus, la practici de naţionalizare a economiei, de cenzură totală, ar fi fost în afara controlului).
Am participat la acest congres, alături de alţi vreo 20 de jurnalişti, care au avut acces liber. Primele impresii pe care le-am avut acolo ţin de simbolistică. Acum trei ani, când s-a desfăşurat congresul V am îngheţat pe scările Operei Naţionale, alături de mulţi jurnalişti, fără a reuşi să intrăm la lucrările congresului ori să aflăm ce se va discuta acolo. Acum congresul a fost transparent 100%, difuzat on-line (am urmărit şi eu, după amează, transmisiunea pe Internet). Al doilea element care l-am observat a fost fonul muzical, diferit. În pauză nu mai sunau cântece patriotice sovietice, ci cântece ale stângii europene.
Al treilea element care a trecut fără observare la toţi comentatorii a fost lipsa cu desăvârşire, din sala congresului, a imaginii lui Lenin, Enghels şi Marx, care dominau congresele precedente. În schimb, pe un baner mare figura sigla Stângii Europene.
Al patrulea element a fost aranjamentul sălii. În premieră, PCRM a renunţat la modul sovietic, al prezidiilor, la organizarea congreselor. Delegaţii erau aşezaţi la mese, aşezate sub un unghi de 35 de grade (dacă pricep tare în geometrie), iar lucrările au fost moderate de persoane diferite, câte două, care se schimbau la fiecare "panel".
Al cincilea element al schimbării sesizate de mine ţine de cromatică. Culoarea roşie de pe drapelul ce figura pe un baner mare, era cu mai multe dungi negre, care ar presupune "schimbarea, renunţarea la roşul trecut".
Acestea sunt câteva schimbări sesizate de mine care se referă la formă. Vrem sau nu vrem, trebuie să remarcăm şi anumite schimbări produse în statut, aşa cum este renunţarea la funcţiile de secretari, ca în perioada sovietică. La statut s-a mai schimbat un lucru destul de important. PCRM nu mai pledează pentru crearea "societăţii comuniste", ci pentru o "societate socialistă". Dacă e să comparăm statutul PCRM din 2001, care prevedea că această formaţiune "luptă pentru restabilirea URSS", atunci noul statut prevede "integrarea europeană" (este sau nu schimbare?).
Noul program al PCRM, pe care îl consider unul destul de sofisticat, aduce şi el câteva schimbări. Dacă până acum PCRM credea în "lupta de clasă", acum acest anacronism lipseşte şi se forbeşte despre o societate cu economie de piaţă. Comuniştii au renunţat la ideea şi practicile renaţionalizării (amintiţivă de 2001-2002, când au fost renaţionalizate câteva întreprinderi). În programul din 2001 figura ideea aderării la Uniunea Rusia-Belarus, acum, repet, scopul este aderarea la UE (nu voi spune despre modul în care se realizează aceasta). Dacă în 2001 în program se opta pentru acordarea limbii ruse a statutului de limbă de stat în R. Moldova, acum în program nu găsim nimic la acest capitol. Sunt şi alte schimbări efectuate, dar care cred că sunt mai puţin importante.
La congres s-a observat atitudini diverite faţă de opoziţie. Voronin a criticat foarte dur opoziţia, în timp ce Lupu nu a spus niciun cuvânt critic la adresa opoziţiei şi, dimpotrivă, a optat pentru "conlucrarea cu toate forţele sănătoase". Apropo, mai mulţi invitaţi străini la Congres au criticat modul în care Voronin s-a referit la opoziţie, spunând că aceasta practică este una de tip sovietic. Deci, la acest capitol, nu s-a reformat.
Limba de desfăşurare a congresului a fost, în mare parte, rusa. De ce s-a întâmplat aceasta, nu înţeleg, deşi am anumite presupuneri, care diferă un pic de ale celor care spun că reprezintă "o închinare faţă de Rusia"(apropo, la congres a fost criticat embargoul din 2005-2006 şi nu s-a pomenit nimic despre relaţiile strategice cu Rusia). În legătură cu aceasta putem atesta o lipsă a reformării, deşi fiecare partid are dreptul să aleagă limba de desfăşurare a congresului.
Repet întrebarea, S-A REFORMAT SAU NU PCRM? Aici răspunsul îl dă fiecare pentru el. Pe alocuri s-au înregistrat schimbări spre bine. Pe alocuri, s-a păstrat status-quo-ul. Dar să spunem că totul e negru sau totul e alb este o dovadă că suntem dominaţi de stereotipuri, iar, în anumite cazuri, de interese, care n-au nimic comun cu interesele naţionale (dacă cineva vă spune că apără interesele naţionale înseamnă că vă minte!)
Expuneţi-vă părerea despre acest material la secţiunea "comentarii"!
Postări
