Bulgaria este dispusă să acorde regim fără vize pentru tranzitarea teritoriului său de către cetăţenii moldoveni sau în cazul în care aceştia au vize ori permise de şedere, eliberate de o altă ţară-membră a Uniunii Europene.
Declaraţia se conţine în mesajul semnat de prim-ministrul Republicii
Joi, 20 decembrie 2007, la ora 14.00, în cadrul Universităţii de Stat din Cahul va avea loc inaugurarea Punctului de informare şi documentare NATO, cu sprijinul Centrului de Informare şi Documentare privind NATO din Republica Moldova. Prin deschiderea acestui Punct de informare şi documentare ne propunem să informăm mediul academic, reprezentanţii administraţiei publice locale şi a societăţii civile cu privire la obiectivele, rolul, instituţiile şi mecanismele funcţionării Alianţei Nord-Atlantice şi instrumentele de cooperare ale Republicii Moldova cu NATO.
La eveniment vor participa dl. Vlad LUPAN, Şeful Direcţiei NATO, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii
Evenimentul în cauză se înscrie în prevederile Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO : informarea publică cu privire la subiectele de securitate şi apărare (Capitolul 3.1).
Preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, după alegerile prezidenţiale din martie 2008, ar putea fi prim-ministru. Săptămîna trecută Dmitri Medvedev, prim-vicepremier şi candidatul Puterii la funcţia de şef al statului rus, ia propus lui Putin să devină premier după alegerile din martie anul viitor, iar actualul preşedinte al Rusiei, în cadrul congresului de ieri al partidului „Edinaia Rossia” (Rusia Unită) a acceptat oferta. „Eu sînt gată să lucrez în funcţia de prim-ministru fără a schimba împuternicirile preşedintelui şi ale şefului guvernului”, a declarat Vladimir Putin.
În statele de personal ale Metropolitanului din Kiev a fost introdusă zilele acestea o funcţie nouă, care în limba ucraineană se numeşte „трамбувальшiк” (în traducere ar însemna ceva de genul “persoană care împinge ceva sau pe cineva”). Acesta este plătit pentru ca să împingă cu mîinele persoanele care urcă în metrou, în orele de vîrf, astfel ca uşile acestui mijloc de transport să se poată închide. Reacţiile călătorilor sînt diverse, inclusiv foarte agresive. Însă o altă soluţie pentru suprasolicitarea acestui mijloc de transport conducerea Metropolitanului deocamdată nu a găsit.
Săptămîna trecută am revăzut viaţa ucrainenilor, în special din capitala acestei ţări, cu proprii ochi. Am vizitat Kievul pentru a participa la o Masă Rotundă dedicată tematicii integrării euro-atlantice, cu participarea jurnaliştilor şi experţilor din Moldova, Letonia, Ucraina şi Georgia. Deşi subiectele discutate au fost importante şi interesante, cele mai multe impresii le-am avut din afara sălii unde se desfăşura evenimentul. Precedenta vizită la Kiev am avut-o exact trei ani în urmă, în toiul „Revoluţiei Portocalii”. Zilele acestea am urmărit pe viu efectele acelei revoluţii, multe dintre care mi-au amintit acţiunile din 2004 – proteste, placate, scandări, bătăi în stradă şi în Parlament, investigaţii speciale, situaţii nostime etc.
După ratarea alegerii, la începutul săptămînii trecute, a candidaturii premierului Iulia Timoşenko, Rada Supremă (Legislativul ucrainean) a dedicat ziua de joi unor „lecţii” despre modul de funcţionare a sistemului electronic de votare. Iuliei Timoşenko, aşa cum se ştie, nu i-au ajuns două voturi pentru a fi desemnată şeful al noului Cabinet de Miniştri, deşi coaliţia majoritară avea suficiente mandate. Vina s-a dat pe sistemul electronic de vot. Astfel, deputaţii ucraineni au audiat reprezentanţii serviciului de securitate din Ucraina, ai Procuraturii Generale, ai celor care administrează sistemul electronic în Radă etc. Concluzia e că sînt mai multe concluzii şi nu se ştie care este adevărată.
Şedinţa respectivă a început, însă, cu nişte altercaţii între deputaţi, devenite tradiţionale în Parlamentul de la Kiev. Preşedintele Legislativului, Iuri Luţenko nu a putut din prima să-şi ocupe locul în prezidiu, deoarece acesta era blocat de către deputaţii din opoziţie, fiind nevoit să conducă sesiunea de la tribuna centrală. Revenit la locul său din prezidiu, acesta s-a trezit alături cu un deputat care îi cerea insistent cuvîntul, însă fără rezultat. „Daţi-mi cuvîntul. Daţi-mi cuvîntul. Da de ce ăştea mă numesc bandit?”, se văicăra deputatul, care îl tot trăgea de mînecă pe spicher. Peste cîteva minute mai mulţi deputaţi şi-au schimbat cîţiva pumni la tribuna centrală.
În aceiaşi zi, în faţa consiliului orăşenesc din Kiev un grup de tineri, simpatizanţi ai Mişcării „Pora” şi ai Blocului Iuliei Timoşenko, s-au adunat pentru a protesta împotriva unui oarecare „Leonea”, care „este distrugătorul democraţiei”. Deoarece pichetul nu a fost autorizat, poliţia iniţial a intervenit în forţă, smulgînd cîteva placate atîrnate de copacii din preajmă. „DJ”-ul mitingului, o persoană de vreo 40 de ani, stătea la distanţă cu un microfon şi comenta „cum se luptă cu democraţia din Ucraina”. Poliţia a renunţat, iar tinerii şi-au continuat protestul destul de gălăgios. La intrările în Metrou protestau alte grupuri de persoane, care erau împotriva primarului de Kiev.
Vineri, Rada Supremă urma să voteze din nou candidatura Iuliei Timoşenko, însă nu s-a reuşit nici în această zi. Motivul – dispariţia unei cartele de vot. Şi din nou investigaţii şi anchete. Din nou concluzii diferite. Iar Ucraina rămîne în continuare fără Guvern şi nu iese din criza politică de vreun an. Acolo ne-am dat seama cît de importantă este stabilitatea politică în ţara noastră. Fără bătăi în Parlament.
În cadrul Mesei Rotunde, una dintre cele mai bune intervenţii a avut-o Alexandr Dergaciov, expert al Institutului de Cercetări Politice şi Etnonaţionale al Academiei de Ştiinţe din Ucraina. Acesta a subliniat că în comunitatea experţilor se vorbeşte tot mai mult de faptul că „UE a privatizat Europa”. Explicaţie e că UE se identifică cu Europa, iar închiderea acesteia faţă de statele geografic europene rămase în afara ei, a dus la ruperea relaţiilor culturale, economice şi de altă natură între state, inclusiv vecine, aflate „pe diferite părţi ale frontierei UE”. Soluţia ar fi, potrivit lui Dergaciov, extinderea UE pînă la frontiera firească a Europei, iar pentru aceasta trebuie să existe o cooperare reciprocă între statele care doresc să adere şi Bruxelles-ul. Necesitatea reformelor în statele ce aspiră la UE, în conformitate cu normele comunitare, a fost un alt subiect intens discutat. Reprezentanţii din Ucraina au pledat pentru „europenizarea ucrainenilor”, ceea ce a provocat nedumerirea letonilor, care au afirmat că „Ucraina şi Moldova sînt în Europa, respectiv cetăţenii acestor ţări sînt europeni”. Spre final s-a ajung la concluzia că trebuie să muncim cu toţii pentru a ne reforma, dar şi să găsim ceva de genul „трамбувальшiк”-ului, care să ne „împingă” mai insistent spre UE. Iar de la aceasta vor avea de cîştigat toţi, inclusiv statele aflate deja în marea familie.
Interviu cu fostul negociator şef al Lituaniei cu UE, Petras Austrevicius
- Povestiţi-ne, pe scurt, despre parcursul european al Lituaniei?
- Lituania a fost „copilul fericit” care a parcurs această cale, deoarece am început acest drum foarte devreme, îndată după redobîndirea independenţei, în 1990. În acelaşi an au început discuţii despre viitorul nostru şi atunci am spus clar că Lituania îşi vede viitorul în Europa unită, în spaţiul euro-atlantic. A fost un început bun, o concepţie bună, care ulterior s-a transformat într-o strategie. Independenţa nu intră în contradicţie cu calitatea de membru în UE şi NATO. Am avut noroc că statele noastre vecine, mă refer la Ţările Baltice şi Polonia, mergeau şi ele spre cele două organizaţii. Am avut prieteni şi parteneri buni în procesul de integrare.
- Cînd au început şi cît au durat negocierile de aderare la UE?
- Aceasta s-a întîmplat în 1996, cînd am semnat Acordul de Asociere. Chiar dacă nimeni nu spune cînd vei adera la UE, dacă semnezi un astfel de document, cu siguranţă vei adera la această organizaţie. În 1996 doar ne imaginam ce volum de muncă urma să îndeplinim, ca să realizăm toate reformele necesare pentru a îndeplini condiţiile de aderare. Majoritatea reformelor au durat anume din 1996 pînă în 2003, chiar dacă s-au făcut multe lucruri şi pînă la semnarea Tratatului de Asociere. Dacă privatizarea a început îndată după redobîndirea Independenţei, sistemul autentic al relaţiilor de piaţă a fost creat doar în perioada în care ne aflam în proces de aderare la UE. Noi am preluat experienţa altor state în reformarea sistemului. Ceea ce i-a ajutat pe alţii, ne-a ajutat şi pe noi, deoarece nu trebuie să inventezi ceva propriu, ci să implementezi experienţa altora, ajustînd-o la specificul propriu. Eu aş recomanda şi Moldovei „să nu inventeze bicicleta proprie”. Bicicleta europeană deja a fost creată. Poate doar să schimbaţi culoarea ei, cea care place mai mult cetăţenilor voştri. Dar totul deja este pregătit. Experienţa acumulată pînă acum, este de aur. De aceea, se pot evita greşelile.
- Cum au decurs negocierile de aderare a Lituaniei la UE?
- Lituania nu a făcut parte din grupul statelor propuse spre negocieri, în 1997. Noi am aprobat însă o strategie corectă. Am demonstrat că această decizie a fost greşită, reuşind să realizăm foarte multe lucruri într-o perioadă de doi ani. Am făcut tot posibilul ca să fim invitaţi la negocieri în 1999, prin decizia de la Helsinki. Deja în februarie 2000 au început negocierile oficiale. Începutul a fost anevoios, dar cu timpul au decurs tot mai rapid. Aceşti doi ani (97-99 n.r.) nu au fost o piedică pentru noi. Astfel, am demonstrat rezultate mult mai bune decît statele care au început negocierile în 1997.
- Care au fost domeniile problematice în negocieri?
- De la început am avut neînţelegeri cu UE legate de activitatea Centralei Atomoelectrice (CAE). Ni se recomanda să decidem soarta acestei Centrale. Noi am spus că vom închide CAE, dar nu vor răspunde de efectele economice, sociale (CAE are cîteva mii de angajaţi). Trebuia să stabilim clar condiţiile de compensare şi de ajutor financiar din partea UE. Cea de-a doua chestiune discutată mai dificil a fost legată de reformele economice, deoarece mai aveam probleme legate de funcţionarea economiei de piaţă. Nu au fost create sau nu funcţionau normal anumite institute ale economiei de piaţă, aşa cum este falimentul şi mecanismele regulatorii civilizate. Nivelul dezvoltării economice era unul dintre cele mai mici din grupul statelor candidate.
- Cum apreciaţi situaţia Lituaniei, acum, după mai bine de trei ani de la aderare?
- Aderarea a fost susţinută de către circa 70% din populaţie şi cred că este firească o astfel de susţinere masivă. Noi sîntem un stat mic ca suprafaţă. Nu putem miza pe dezvoltare, dacă vom avea o piaţă închisă, cu doar 3,5 mil. de oameni. Accesul pe piaţa comunitară a dat un impuls important pentru dezvoltare, la fel ca şi mişcarea liberă a capitalului şi mărfurilor. Este importantă şi posibilitatea deplasării libere a persoanelor, care pot munci legal în orice ţară a UE. Avem o creştere economică în ultimii trei ani de 7-9% anual, în timp ce media pe UE este de 2-3%. Însă a crescut şi inflaţia, deoarece primim multe subvenţii comunitare. Ne mai confruntăm şi cu problema lipse braţelor de muncă. Se dezvoltă nu doar capitala, ci şi provinciile.
- R. Moldova are viitor în UE?
- Da. Cu siguranţă. Puteţi miza pe Lituania şi pe alte state europene că vă vor ajuta să aderaţi.
- Ce recomandări aţi mai da R. Moldova în procesul de aderare la UE?
- Eurointegrarea sună atrăgător, dar nimeni nu ştie de la ce să înceapă. Aceasta înseamnă reforme, după modelul altor state care deja au parcursul calea respectivă. Aceasta este cheia succesului. Nu văd nicio alternativă pentru R. Moldova, decît în UE. Cred în R. Moldova. Oamenii din R. Moldova se simt europeni. Este o cale firească şi este eficientă. Va lua timp, dar trebuie să munciţi şi veţi reuşi.
Dacă veţi crea condiţii pentru business, pentru investiţii, vor fi create locuri de muncă, bine plătite. Oamenii vor trăi mai bine. Se va dezvolta clasa de mijloc, care este baza democraţiei şi dezvoltării. Nu trebuie să fiţi pesimişti, să spuneţi că e greu.
E necesar să dezvoltaţi sistemul bancar şi sistemul de transport. Deschideţi spaţiul aerian pentru companiile cu taxe mai mici. Puteţi să privatizaţi companiile aeriene. Aveţi nevoie de turişti, de persoane care să vină să investească. Sistemul bancar normal este necesar pentru dezvoltarea afacerilor. Deschiderea afacerilor trebuie să fie facilitată şi realizată mai uşor. Trebuie să investiţi în educaţie şi ştiinţă.
- Va influenţa aplicarea Tratatului Comunitar pînă în 2009 asupra perspectivei de lărgire a UE?
- Va influenţa. Acum UE este preocupată mai mult de propria soartă. Toţi doresc să adere la UE, dar la o Uniune funcţională, eficientă. Reformele sînt necesare. E nevoie de un reprezentant unic pentru politica externă. Trebuie să fie eficient şi procesul de luare a deciziilor. UE e o zonă de stabilitate. Cel care devine membru, devine stabil. Şi noi sîntem interesaţi ca să existe cît mai multe state stabile.
- Pînă unde trebuie să se extindă UE?
- Pînă unde se află Europa.
- Dar şi o parte a Rusiei este în Europa. Este loc în UE şi pentru această ţară?
- Rusia a decis să meargă pe calea proprie. Statele care vorbesc că merg pe calea de integrare europeană şi se reformează vor fi în UE, inclusiv R. Moldova.
Postări
